Bebelușii sunt adorabili, dar și mici maeștri ai surprizelor. Tocmai când începi să crezi că te-ai prins de una sau alta, hop! că bebe își aruncă brusc brațele, tremură ca varga sau chiar se preface că tușește, de zic că ești într-o mini-telenovelă.
Deși par bizare, trebuie să știi că pentru fiecare zvâc, tresărire sau „truc actoricesc” neurobiologia are câte o explicație. Odată ce le înțelegi, parcă ți se așază altfel liniștea în suflet.
Ce se întâmplă, de fapt
În primele luni de viață, bebelușul trece printr-o perioadă de dezvoltare accelerată. El are sistemul nervos este încă imatur, zero experiență din toate punctele de vedere și, să fim sinceri, nu prea multă conștientizare socială.
Ceea ce ție îți stârnește îngrijorarea sau amuzamentul reprezintă o mărturie a faptului că micuțul tău e pe calea cea bună. Formează și organizează legături neuronale, interacționează și se adaptează, descoperind corpul, emoțiile și lumea prin senzații, mișcare și experimentare continuă. Pe scurt, învață.
Iată câteva dintre cele mai frecvente reacții și comportamente care îi pot nedumeri pe părinți, dar care sunt perfect normale.
Își aruncă brusc brațele în lateral
La început, bebelușii stau mai mult ghemuiți, păstrând poziția fetală. Uneori însă, când sunt ridicați sau mișcați un pic mai repede, tresar și își desfac brusc brațele, ca și cum ar încerca să se prindă de ceva invizibil. Mulți proaspeți părinți se sperie, crezând că poate au făcut ceva greșit și bebe a pățit ceva. Ei bine, chiar dacă e puțin neașteptat și înfricoșător, nu e nimic în neregulă. Ba dimpotrivă. Această reacție poartă numele de reflex Moro. Apare atunci când copilul simte că pierde echilibrul sau aude un zgomot puternic, fiind un mecanism instinctiv de protecție. Este prezent încă de la naștere și dacă micuțul tău îl are este un semn excelent: arată că sistemul lui nervos funcționează corect și se dezvoltă armonios.
Într-adevăr, în timpul episodului, respirația și ritmul cardiac cresc temporar, iar acest lucru poate face reacția să pară mai dramatică decât este în realitate.
Vestea bună? Reflexul începe să dispară, treptat, în jurul vârstei de 3 luni. De obicei, până la 6 luni, e dat complet uitării.
Tremură sau au mișcări sacadate
Doarme liniștit și apoi, dintr-odată începe să tremure sau să se scuture. Asta poate fi chiar mai alarmant decât reflexul Moro. Și nici nu-i vorba despre vreun reflex. E pur și simplu o „scăpare” a sistemului lui nervos aflat în plină dezvoltare. Bebelușii nu excelează la a-și coordona și controla mișcările. Creierul și mușchii lor încă învață să colaboreze eficient, iar asta poate duce uneori la tremurături sau mișcări sacadate. Se întâmplă frecvent mai ales atunci când plâng sau în timpul somnului.
Uneori însă poate fi și un mecanism natural de încălzire. De aceea, e important să-i verifici mânuțele, ca să vezi dacă nu-i sunt reci. Bebelușii pierd căldura corporală de aproximativ patru ori mai repede decât adulții, iar contracțiile rapide ale mușchilor ajută la generarea căldurii. Mare atenție, prematurii sunt deosebit de vulnerabili la frig.
O regulă simplă este să îți îmbraci bebelușul la fel de gros ca pe tine, iar apoi să mai adaugi un strat suplimentar.
Totuși, dacă tremuratul este frecvent sau persistent, este bine să discuți cu medicul pediatru, pentru a exclude eventuale carențe nutriționale, cum ar fi deficitul de vitamina D.
Tușesc în glumă
Ca din senin, îți auzi bebelușul tușind. Evident, fugi imediat să vezi ce s-a întâmplat. Când colo, el îți zâmbește ștrengărește înainte de a tuși din nou, zgomotos și teatral. Da, bebelușii pot tuși intenționat și practică această „glumă” destul de des.
În jurul vârstei de 6 luni, micuțul începe să înțeleagă relația cauză – efect. Observă că atunci când cineva tușește, adulții reacționează imediat cu atenție și grijă. Așa că încearcă și el.
Fă-i jocul! Oferă-i interacțiunea pe care o caută. Întoarce-i zâmbetul și poți chiar să tușești la rândul tău. Amuzați-vă copios. Pentru el, e un pas important în dezvoltarea emoțională. În felul acesta, descoperă că poate influența reacțiile celor din jur.
Se ating în zonele intime în timpul schimbării scutecului
Mulți părinți constată cu uimire că bebelușul începe să-și atingă organele genitale, de îndată ce are acces la ele: la baie sau în timp ce i se schimbă scutecul. Specialiștii ne îndeamnă să nu ne scandalizăm când nu e cazul. Este un comportament complet normal și apare frecvent între 5 și 7 luni.
La această vârstă, bebelușii sunt exploratori entuziaști. Tot ce pot atinge devine fascinant, inclusiv propriul corp. Dacă te gândești bine, copilul se joacă mult și cu mâinile sau picioarele, doar că nu atrage aceeași atenție ca atunci când își atinge zona intimă. Pentru micuți, această explorare nu are nicio conotație sexuală. Este pur și simplu curiozitate senzorială.
Încearcă să eviți reacțiile exagerate sau care ar putea induce rușine. Adoptă, în schimb, o abordare neutră. Poți, cel mult, să încerci să-i distragi atenția, oferindu-i o jucărie.
Acceptarea calmă a acestui comportament îl ajută pe copil să dezvolte o relație sănătoasă cu propriul corp.
Se ridică în picioare… și rămân așa
În jurul vârstei de 10 luni, mulți bebeluși ating o bornă importantă în dezvoltare: se ridică în picioare, sprijinindu-se de mobilă. Ei bine, această etapă entuziasmantă poate avea și un inconvenient. O bună parte dintre ei s-ar putea să nu știe cum să se așeze înapoi!
Rezultatul? Te poți trezi în toiul nopții într-un plâns disperat al copilului „blocat” în picioare în pătuț.
Coborârea necesită coordonare și echilibru, abilități care se dezvoltă prin exercițiu. Deși instinctul tău este să îl ajuți imediat, este important să îi oferi ocazia să exerseze.
În timpul zilei, creează-i un spațiu sigur, pune perne sau saltele moi și lasă-l să experimenteze. În scurt timp, va învăța singur să se ridice și să coboare cu încredere.
Pare că au uitat ce tocmai au învățat
Ai sărbătorit prima rostogolire sau momentul în care a scuturat jucăria. Ai trecut notița în calendarul progreselor lui și ai împărtășit vestea familiei, iar după doar câteva zile pare să nu mai știe să facă același lucru. Cum e posibil? E firesc să te întrebi dacă nu cumva e ceva în neregulă. Nu este. Uneori, bebelușii „uită” temporar abilitățile noi deoarece creierul lor încă organizează informațiile. Chiar și adulții experimentează acest fenomen atunci când învață ceva nou.
Uneori, regresul aparent apare deoarece:
- copilul se află într-un mediu nou,
- este concentrat pe o abilitate diferită,
- trece printr-un salt de dezvoltare.
Paradoxal, oprirea temporară a unei abilități poate indica progres. Creierul face loc unor achiziții noi și mai complexe.
De reținut!
În momentul în care vei privi aceste comportamente prin prisma dezvoltării, ele nu-ți vor mai părea ciudate, ci fascinante. Reflexele arată maturizarea sistemului nervos, jocurile sociale indică apariția conștientizării emoțiilor, iar explorarea corpului reflectă curiozitatea naturală.
Cel mai important lucru pe care îl poți face este să observi, să fii prezentă și să-i răspunzi de fiecare dată nevoilor lui. Ai răbdare. Nimic din ce face bebe nu este fără sens. Toate acestea ajută la construirea fundației viitorului copil independent și curios.
Surse:
https://www.parents.com/baby/development/behavioral/7-weird-things-babies-do-and-why
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542173
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28771404
https://www.seattlechildrens.org/conditions/a-z/newborn-reflexes-and-behavior
https://www.chop.edu/pages/warmth-and-temperature-regulation
Foto: shutterstock.com
