În primul an de viață, bebelușii se dezvoltă într-un ritm uluitor. Ca să încerci să cuprinzi cu mintea fenomenul, gândește-te doar că de la naștere și până veți sufla împreună în prima lumânare aniversară, creierul micuțului tău își dublează dimensiunea, formând peste un milion de conexiuni neuronale noi pe secundă! Stimulată de experiențele senzoriale și de relațiile afective, această creștere rapidă pune bazele limbajului, cogniției și reglării emoționale.
Cu aceste date în perspectivă, e clar ca bebe învață enorm zi de zi, chiar dacă nu pare mereu așa.
Un an plin de surprize (și întrebări)
Oricine a petrecut timp cu un bebeluș știe cât de imprevizibil poate părea primul an. Într-o săptămână, bebe pare că descoperă brusc ceva nou, reacționează diferit, urmărește mai atent, „înțelege”. În săptămâna următoare, acea reacție dispare la fel de repede.
Acest lucru este descris adesea ca un progres care mai degrabă vine în „valuri” decât într-o linie dreaptă. Sunt schimbări care pot fi fascinante atunci când le urmărești în deplină cunoștință de cauză, însă pentru mulți părinți, ele pot fi neliștitoare. Oare a uitat? Am făcut ceva greșit? Este totul în regulă? – sunt doar o parte din întrebările care își fac loc în mod insidios în ghemul de griji și preocupări, pe care îl depeni aproape non-stop.
Ce spun cercetările
Chiar dacă momentele în care pare că bebelușul „regresează” te pot îngrijora, e important să știi că învățarea nu se oprește. Din contră, ea continuă în fundal, într-un mod mai complex decât lasă să se vadă comportamentul lui de zi cu zi.
De altfel, noile cercetări aduc dovezi consistente în acest sens, arătând că bebelușii își dezvoltă abilitățile în salturi, cu perioade de aparentă stagnare, urmate de progrese vizibile. Ceea ce, din exterior, poate părea a fi o pauză este, de fapt, o etapă de reorganizare.
Un studiu recent, publicat în revista de specialitate „Language Learning and Development”, vine să confirme acest proces în cazul limbajului. Cercetarea, realizată de o echipă de la Institutul MARCS pentru Creier, Comportament și Dezvoltare din cadrul Universității Western Sydney, demonstrează că bebelușii învață să înțeleagă vorbirea, urmând același tipar dinamic.
Descoperirea inițială
Cu un an înainte, aceeași echipă de cercetători atrăgea atenția asupra unui lucru surprinzător: bebelușii încep să învețe mecanismele vorbirii mult mai devreme decât se credea.
„Am arătat că bebelușii de doar patru luni pot învăța tipare despre modul în care sunt produse sunetele vorbirii. După un scurt joc care implica două «mini-limbi» inventate, bebelușii puteau face legătura între ceea ce auziseră și ceea ce vedeau ulterior, chiar și atunci când testul era complet fără sunet”, a explicat Eylem Altuntas, una dintre autoare, într-un articol din „The Conversation”.
Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre recunoașterea unor sunete izolate. Încă de la 4 luni, bebelușii încep să surprindă reguli mai generale ale vorbirii, cum ar fi, de exemplu, diferența dintre sunetele produse cu buzele și cele formate cu vârful limbii.
Mai mult, ei pot conecta ceea ce au auzit cu ceea ce văd, chiar și în absența sunetului. Această capacitate arată că învățarea nu este una superficială, ci implică deja formarea unor tipare și asocieri.
Important de înțeles este că această abilitate nu evoluează liniar, de la o lună la alta. Pe parcursul primului an, felul în care bebelușii arată ce au învățat se schimbă.
Cum a fost testată această abilitate
Pentru a înțelege mai bine cum evoluează această învățare, cercetătorii au urmărit aceiași copii pe termen lung. Monitorizările au avut loc la intervale regulate: la 4, 7 și 10 luni. Pentru acuratețea observațiilor ei au mai testat un grup separat de bebeluși de 10 luni care nu fuseseră implicați în experiment niciodată.
Sarcina în sine a fost concepută să fie simplă și captivantă. În cadrul testelor, bebelușii au învățat mai întâi legături între cuvinte inventate și animale desenate. De exemplu, un cuvânt precum „buviwa”, rostit folosind buzele, putea să apară mereu împreună cu un cangur, în timp ce un cuvânt precum „dazolu”, rostit folosind vârful limbii, apărea împreună cu o pasăre kookaburra, o specie frecvent întâlnită în Australia și faimoasă în întreaga lumea pentru sunetele pe care le scoate, asemenătoare hohotelor de râs al omului.
Pe scurt, fiecare „limbă” urma un tipar clar, bazat pe modul în care erau produse sunetele.
Mai târziu, bebelușii au privit videoclipuri fără sunet cu o persoană care rostea cuvinte noi și apoi vedeau o imagine cu un animal. Pentru că videoclipurile erau fără sunet, bebelușii trebuiau să se bazeze pe ceea ce învățaseră anterior, nu pe potrivirea dintre sunet și imagine în acel moment.
De la familiar la surprinzător: cum se schimbă reacțiile
Rezultatele au fost, la prima vedere, neașteptate:
- La 4 luni, bebelușii reacționau clar – erau mai atenți atunci când ceea ce vedeau se potrivea cu ceea ce învățaseră.
- La 7 luni, această reacție nu mai era evidentă.
- La 10 luni, apărea un nou tipar – bebelușii acordau mai multă atenție lucrurilor care nu se potriveau cu ceea ce învățaseră. Reacția era și mai vizibilă la cei care vedeau sarcina pentru prima dată și devenea mai puternică atunci când erau analizate împreună toate rezultatele.
Privite separat, aceste etape pot părea contradictorii. Împreună însă, ele conturează o imagine coerentă. Bebelușii mai mici sunt atrași de familiar, în timp ce, odată cu creșterea, interesul se mută treptat spre nou și neașteptat. În acest context, vârsta de 7 luni pare a fi o zonă de tranziție: învățarea continuă, dar nu se exprimă printr-o preferință clară într-o direcție sau alta.
Creierul începe să proceseze informația diferit
Schimbarea nu indică o pierdere a abilităților, ci mai degrabă o transformare a modului în care bebelușii procesează informația pe măsură ce se maturizează.
Între aproximativ 7 și 10 luni, ei devin tot mai sensibili la sunetele limbii pe care o aud zilnic. Încep să recunoască cuvinte frecvente și să lege sunetele de semnificații. Practic, sistemul lor de limbaj nu doar crește, ci se reorganizează.
Iar în astfel de momente, din exterior, învățarea poate părea inegală.
Mulți părinți observă situații similare acasă. Un bebeluș care înainte reacționa imediat la o voce familiară poate părea, pentru o perioadă, mai puțin atent. Apoi, la scurt timp, apar semne noi de înțelegere, mai nuanțate.
Aceste schimbări pot crea nedumerire, mai ales când ne așteptăm ca progresul să fie constant. În realitate, ele pot indica exact opusul – nu e o pierdere, ci un proces activ de învățare.
De multe ori, ceea ce pare o pauză este, de fapt, o etapă de construcție tăcută a ceva mai grozav, care urmează să fie dezvăluit cât de curând.
Surse:
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/15475441.2026.2643864
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/desc.13605
Foto: shutterstock.com
