Pe măsură ce-ți urmărești copilul crescând și atingând diverse etape, este firesc să te întrebi – și uneori să te îngrijorezi – dacă dezvoltarea sa decurge normal. În cele mai multe cazuri, copiii se dezvoltă foarte bine, fiecare în propriul său ritm. Există însă și situații în care acest lucru nu se întâmplă. De aceea, este important să știi la ce anume să fii atentă, pentru a te asigura că micuțul tău nu are întârzieri în dezvoltare.
Diferențe, nu întârzieri
Copiii se dezvoltă în ritmuri diferite, dar, de obicei, urmează o succesiune de etape general valabilă. În mod normal, bebelușii ating fiecare prag de dezvoltare (precum rostogolirea, statul în șezut, mersul și vorbirea) în jurul vârstei așteptate. Dacă nu, recuperează în scurt timp. În cazul în care observi că nu o face nici la câteva săptămâni față de media de vârstă, discută despre acest lucru cu medicul pediatru.
Ține cont de faptul că, dacă bebelușul tău s-a născut prematur, este posibil să aibă nevoie de ceva mai mult timp pentru a ajunge la diverse etape ale dezvoltării, comparativ cu copiii născuți la termen. În astfel de situații, medicii pot evalua dezvoltarea bebelușului prematur în funcție de data probabilă a nașterii, nu de cea reală. Și asta până în jurul vârstei de 2 – 3 ani.
Ca regulă generală, ai încredere în instinctul tău. Dacă ți se pare că ceva nu este în regulă în modul în care copilul tău se mișcă, reacționează sau se comportă, cere sfatul medicului. La urma urmei, tu îți cunoști copilul cel mai bine.
Ce înseamnă „întârziere în dezvoltare”?
Întârzierea în dezvoltare este definită, în general, de incapacitatea unui copil de a atinge „bornele” de dezvoltare la vârsta așteptată. Termenul „întârziere” este utilizat mai frecvent decât „dizabilitate” pentru a descrie copiii mici care au rezultate slabe la testele de dezvoltare sau care prezintă o rată de dezvoltare mai lentă decât cea așteptată, în absența unui diagnostic mai specific.
La fel ca și dizabilitățile de dezvoltare, termenul de întârziere în dezvoltare a intrat în uz în ultimele două decenii ca o categorie generală care cuprinde o serie continuă de probleme. În cazul copiilor mici, dizabilitățile de dezvoltare și întârzierile în dezvoltare sunt adesea tratate ca sinonime și ca substitute pentru diagnostice mai specifice.
De principiu, medicii folosesc acest termen atunci când un copil nu parcurge etapele de dezvoltare în intervalul larg considerat normal. Întârzierea poate apărea într-unul sau mai multe domenii:
- Abilități motorii grosiere, precum statul în șezut, mersul;
- Abilități motorii fine, precum apucarea și manipularea obiectelor;
- Comunicare și limbaj, precum înțelegerea și exprimarea;
- Abilități de autoîngrijire – de exemplu, folosirea toaletei, îmbrăcatul;
- Abilități sociale, precum contactul vizual și interacțiunea cu ceilalți.
Semne de întârziere în dezvoltare la bebeluși, copii mici și preșcolari
Chiar micile diferențe de la o etapă de dezvoltare la alta sunt absolut normale, există anumite repere de dezvoltare pe care majoritatea copiilor le ating la vârste apropiate. Observarea atentă a comportamentului și a abilităților copilului tău te poate ajuta să identifici din timp eventualele întârzieri, astfel încât să poți cere sfatul medicului sau al unui specialist, dacă este cazul.
Iată câteva posibile semne de avertizare, începând cu primele luni până la vârsta de 5 ani.
Până la 2 luni
- Nu reacționează la sunete puternice
- Nu urmărește obiectele în mișcare
- Nu își poate ține capul ridicat atunci când este pus pe burtică
- Nu-ți zâmbește
- Nu își duce mâinile la gură
Până la 4 luni
- Nu urmărește obiectele în mișcare
- Nu zâmbește oamenilor
- Nu își ține capul stabil
- Nu scoate sunete – gângurit, chiote
- Nu duce obiecte la gură
- Nu apasă în jos cu picioarele când sunt sprijinite pe o suprafață dură
- Are dificultăți în a mișca ochii în toate direcțiile
Până la 6 luni
- Nu încearcă să apuce obiecte din apropiere
- Nu arată afecțiune față de persoanele care îl îngrijesc
- Nu reacționează la sunetele din jur
- Are dificultăți în a duce obiecte la gură
- Nu scoate sunete vocalice (a, e, o)
- Nu se rostogolește în nicio direcție
- Nu râde sau nu scoate chiote
- Pare foarte rigid, cu mușchi încordați
- Pare foarte moale, ca o păpușă de cârpă
Până la 9 luni
- Nu se sprijină pe picioare când este ținut în poziție verticală
- Nu stă în șezut nici cu ajutor
- Nu gângurește
- Nu se joacă jocuri interactive, precum „cucu-bau”
- Nu reacționează la propriul nume
- Nu pare să recunoască persoane familiare
- Nu privește în direcția în care arăți
- Nu mută jucăriile dintr-o mână în alta
Până la 12 luni
- Nu se târăște
- Nu poate sta în picioare cu sprijin
- Nu rostește cuvinte simple precum „mama” sau „tata”
- Nu folosește gesturi, cum ar fi fluturatul mâinii sau datul din cap
- Nu arată cu degetul spre obiecte
- Nu caută obiectele pe care le ascunzi în fața lui
- Pierde abilități pe care le avea anterior
Până la 18 luni
- Nu arată cu degetul pentru a-ți prezenta lucruri
- Nu poate merge
- Nu recunoaște scopul obiectelor familiare
- Nu imită comportamentele altora
- Nu dobândește cuvinte noi
- Nu are cel puțin 6 cuvinte în vocabular
- Nu observă sau nu reacționează când persoana care îl îngrijește pleacă sau revine
- Pierde abilități pe care le avea anterior
Până la 2 ani
- Nu folosește expresii din două cuvinte, cum ar fi „bea apă”
- Nu știe ce să facă cu obiecte comune, cum ar fi o perie sau o lingură
- Nu imită acțiuni și cuvinte
- Nu urmează instrucțiuni simple
- Nu merge stabil
- Pierde abilități pe care le avea anterior
Până la 3 ani
- Cade frecvent sau are dificultăți la urcatul scărilor
- Salivează excesiv sau vorbește neclar
- Nu poate manipula jucării simple
- Nu vorbește în propoziții
- Nu înțelege instrucțiuni simple
- Nu se joacă jocuri de rol sau de imaginație
- Nu dorește să se joace cu alți copii sau cu jucării
- Nu stabilește contact vizual
- Pierde abilități pe care le avea anterior
Până la 4 ani
- Nu poate sări pe loc
- Are dificultăți în a mâzgăli sau desena
- Nu arată interes pentru jocuri interactive sau de imaginație
- Ignoră alți copii sau nu răspunde persoanelor din afara familiei
- Refuză activități de bază (îmbrăcat, somn, mers la toaletă)
- Nu poate povesti o istorioară preferată
- Nu urmează instrucțiuni din trei pași
- Nu înțelege conceptele de tipul „la fel” și „diferit”
- Nu folosește corect pronumele „eu” și „tu”
- Vorbește neclar
- Pierde abilități pe care le avea anterior
Până la 5 ani
- Nu manifestă o gamă largă de emoții
- Prezintă comportamente extreme (foarte temător, agresiv, retras sau trist)
- Este neobișnuit de retras și inactiv
- Se concentrează cu dificultate, nu menține atenția mai mult de 5 minute
- Nu răspunde oamenilor sau o face doar superficial
- Nu participă la diverse jocuri și activități
- Nu poate spune numele și prenumele
- Nu folosește corect pluralul sau timpul trecut
- Nu vorbește despre activități sau experiențe zilnice
- Nu desenează
- Nu se spală pe dinți, nu își spală și usucă mâinile sau nu se dezbracă fără ajutor
- Pierde abilități pe care le avea anterior
Care sunt probabilitățile ca un copil să aibă întârzieri în dezvoltare?
Diverse studii arată că între 10% și 15% dintre copiii sub 3 ani prezintă o întârziere în dezvoltare. Poate fi vorba fie de învățare, comunicare, joc, fie de abilități fizice sau practice.
Intervenția timpurie poate face o diferență majoră pentru mulți dintre acești copii. Tocmai de aceea, este esențial ca părinții să vorbească deschis cu medicul, dacă suspectează o întârziere de dezvoltare.
Unele întârzieri dispar până la vârsta școlară, în timp ce alte probleme sunt identificate mai târziu. Vorbim aici mai ales de dificultățile de învățare sau probleme emoționale și comportamentale.
Mai trebuie precizat că, potrivit literaturii de specialitate, aproximativ 40% dintre copiii cu întârzieri de dezvoltare au mai mult de o problemă. Există însă și o veste bună și anume că sub 2% prezintă trei sau mai multe.
Ce poate cauza întârzieri în dezvoltare?
Uneori, întârzierea dezvoltării poate apărea ca sechelă pe termen lung a hipoplaziei corticale – o afecțiune în care cortexul cerebral nu se dezvoltă complet în perioada intrauterină, a calcificărilor, a complicațiilor unei nașteri premature sau a hidrocefaliei tratate necorespunzător. Alteori, întârzierea poate fi rezultatul unui accident.
Întârzierea limbajului poate fi legată de o pierdere de auz sau de o problemă la nivelul laringelui, gâtului ori cavităților nazale sau bucale. Dificultățile de comunicare pot fi asociate și cu probleme ale sistemului nervos central, aici incluzând și tulburările din spectrul autist, TSA.
Problemele de vedere și auz – care pot influența și alte domenii ale dezvoltării – pot fi dificil de observat fără o examinare de specialitate. Din acest motiv, verificările oftalmologice și auditive trebuie incluse în controalele medicale de rutină încă din primele luni de viață.
Identificarea timpurie a cauzelor tratabile ale întârzierii în dezvoltare, cum ar fi hidrocefalia și convulsiile subclinice, poate atenua efectele pe termen lung asupra cogniției și dezvoltării. Totuși, de cele mai multe ori, nu se poate identifica o cauză medicală specifică pentru întârzierea dezvoltării.
Screeningul pentru autism
Tulburările din spectrul autist sunt caracterizate de prezența dificultăților de comunicare și de susținere a interacțiunilor sociale, precum și de comportamente și interese stereotipe și repetitive.
În România, încă din anul 2014, există un chestionar oficial de screening pentru identificarea timpurie a tulburărilor din spectrul autist. Acesta a fost aprobat printr-un ordin al Ministerului Sănătății și este destinat copiilor cu vârsta biologică între 0 și 36 de luni. Scopul său este de a ajuta părinții și medicii să observe din timp primele semne care ar putea indica o tulburare de spectru autist, astfel încât copilul să poată fi evaluat cât mai devreme de un specialist.
Detectarea precoce este esențială, deoarece intervențiile timpurii pot face o diferență majoră în dezvoltarea abilităților de comunicare, socializare și adaptare ale copilului.
Nu ignora semnele – caută răspunsuri
Dacă observi anumite lucruri care te îngrijorează, nu aștepta următoarea consultație. Sună medicul și explică-i îngrijorarea ta – uneori, o simplă discuție poate clarifica situația, sau poate fi nevoie de o evaluare imediată.
Dacă medicul a evaluat copilul, dar preocuparea ta persistă, nu ezita să ceri o a doua opinie. Uneori, e mai bine să sufli și în iaurt decât să pierzi timpul prețios în care o eventuală problemă ar fi putut fi remediată, cu sprijin adecvat.
Surse:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14814-developmental-delay-in-children
https://www.sciencedirect.com/topics/psychology/developmental-delay
https://www.rmhumanservices.org/news/early-developmental-delays-support/
Foto: shutterstock.com
