Somnul copilului nu este doar o pauză de la joacă. Este fundația pe care se construiesc creșterea, echilibrul emoțional și buna dispoziție a întregii familii. Încă din primele săptămâni de viață și până la liceu, ora de culcare joacă un rol esențial în asigurarea somnului necesar și menținerea sănătății celor mici. Din absolut toate punctele de vedere.
Hai să vedem împreună cum se schimbă nevoile de somn odată cu vârsta și cum poți crea, cu blândețe și consecvență, o rutină care chiar funcționează.
De ce este atât de important somnul la copii
În cazul copiilor, somnul e mai mult decât odihnă. Bine, nici în cazul adulților nu e doar atât. Investigațiile neurofiziologice au infirmat de mult ideea că somnul ar fi un proces pasiv. În fapt, este unul cât se poate de activ și complex. În timp ce dormim, creierul intră în „tura” a doua: procesează și stochează informații și emoții, reglează metabolismul, coordonează repararea țesuturilor etc.
Revenind la copii, trebuie să știi că, în timpul somnului profund, creierul declanșează eliberarea hormonului de creștere – celebrul hGH, zis și somatotropin – , lucrează la consolidarea sistemului imunitar și organizează informațiile acumulate peste zi, sprijinind dezvoltarea emoțională și comportamentală. De aceea, copiii care nu dorm suficient tind să fie mai irascibili, nerăbdători și distrați, iar cei care își fac somnul – mai liniștiți, mai cooperanți și mai atenți.
În mod regrEtabil, studiile arată că între 20% și 40% dintre sugari și copiii de vârstă școlară au probleme legate de somn. Vestea bună este că, de cele mai multe ori, acestea nu au o cauză medicală. Așa cum atrage atenția și celebrul profesor și medic pediatru american Marc Weissbluth, autor al volumului „Healthy Sleep Habits, Happy Child”, părinții sunt cei care perturbă, adesea fără să-și dea seama, procesul natural de adormire al copilului.
Ce poți face? Să-ți iei notițe și să începi să construiești o rutină consistentă pentru copilul tău, care să-l ajute să aibă un program de somn optim.
Cât ar trebui să doarmă copilul, în funcție de vârstă
Potrivit National Sleep Foundation, din SUA, o autoritate în domeniul somnologiei la nivel mondial, nevoile de somn diferă semnificativ de la o etapă la alta. Iată recomandările specialiștilor:
| Vârsta | Durata totală recomandată a somnului | Ora de culcare recomandată |
| Nou-născuți (0 – 3 luni) | 14 – 17 ore (inclusiv somnul de zi) | nu există o oră standard |
| Sugari (4 – 6 luni) | 12 – 16 ore (inclusiv somnul de zi) | 19:00 – 20:00 |
| Sugari (7 – 11 luni) | 12 – 16 ore (inclusiv somnul de zi) | 18:00 – 19:30 |
| Copii mici (1 – 2 ani) | 11 – 14 ore (inclusiv somnul de zi) | 18:00 – 19:30 |
| Preșcolari (3 – 5 ani) | 10 – 13 ore (inclusiv somnul de zi) | 19:00 – 20:30 |
| Școlari (6 – 13 ani) | 9 – 12 ore | 19:15 – 21:00 |
| Adolescenți (13 – 18 ani) | 8 – 10 ore | nu există o oră standard |
Desigur, aceste intervale sunt orientative, însă ele oferă un reper valoros atunci când simți că programul de somn al copilului tău „nu se leagă”.
Primele trei luni: somnul fără reguli stricte
Nou-născuții dorm mult, dar fragmentat. Ziua și noaptea nu există încă pentru ei, iar trezirile frecvente pentru lăptic sunt perfect normale. În această perioadă, micuții dorm aproximativ 16 – 17 ore pe zi. Trec rapid de la starea de veghe la somn, fără a face diferență între zi și noapte, hrănindu-se, de obicei, la fiecare două-patru ore. Un ciclu de somn mai regulat apare în jurul vârstei de 6 – 8 săptămâni, când majoritatea bebelușilor încep să doarmă mai mult noaptea și să stea treji ziua mai mult.
Pentru a ajuta la stabilirea acestui ritm, expune bebelușul la lumină naturală pe timpul zilei și ține camera întunecată noaptea.
3 – 6 luni: primele rutine
În jurul vârstei de 3 – 4 luni, ciclurile de somn ale bebelușilor încep să semene vag cu cele ale adulților, trecând prin somn activ (REM – mișcare rapidă a ochilor) și somn profund (etapa N3 non-REM). Specialiștii în somn pediatric explică faptul că ambele etape sunt esențiale atât pentru creștere, cât și pentru dezvoltarea cognitivă.
În opinia lor, acum este momentul ideal pentru a introduce o rutină simplă de seară: baie, pijama, lumină difuză, o voce calmă. Dr. Weissbluth compară adormirea cu „prinderea unui val”: dacă pui copilul la somn când este somnoros, dar nu epuizat, îi va fi mult mai ușor să adoarmă.
„A-ți ajuta copilul să adoarmă este ca surfingul: trebuie să prinzi valul de somnolență pe măsură ce crește, înainte ca bebelușul să intre într-o stare de oboseală extremă”, a explicat el în cartea lui.
Până la 4 luni, durata totală a somnului scade la aproximativ 15 ore pe zi, cu cea mai lungă perioadă de somn (ideal noaptea) între 4 și 9 ore. Tot acum apar, frecvent, somnul de dimineață și cel de după-amiază.
Pentru a întări ritmurile biologice ale copilului, experții încurajează părinții să încerce să anticipeze somnolența naturală, liniștindu-l și punându-l la somn înainte ca acesta să devină prea obosit.
În cazul în care încă nu te prea pricepi la a „citi” semnele somnolenței, poți urma această regulă practică: pune bebelușul la somn la fiecare două ore.
6 – 12 luni: trezirile nocturne și anxietatea de separare
Mulți bebeluși se trezesc noaptea nu pentru că le este foame, ci pentru că au nevoie de ajutor pentru a readormi. Cercetări realizate la Universitatea McGill, din Canada, arată că majoritatea bebelușilor se trezesc de aproximativ patru ori pe noapte, însă cei care au învățat să se liniștească singuri adorm fără să plângă.
Experții spun că dacă, la 5 – 6 luni, un copil sănătos se trezește noaptea pentru a fi hrănit, nu o face pentru că are cu adevărat nevoie, ci pentru că acesta este un comportament învățat. Prin urmare, îndeamnă părinții să nu se grăbească să-l ia din pat și să-i dea să mănânce. Dacă vei face acest lucru imediat, nu-i vei oferi șansa să învețe să adoarmă fără tine.
Punerea copilului la somn când este somnoros, dar încă treaz, îl ajută să exerseze auto-liniștirea și adormirea independentă.
În jurul vârstei de 8 – 9 luni, apare și anxietatea de separare. Astfel, unii bebeluși care până atunci dormeau toată noaptea pot începe brusc să se trezească în mijlocul nopții și să plângă după părinți. Specialiștii de la Zero to Three, o cunoscută organizație nonprofit din SUA dedicată dezvoltării sănătoase a copiilor, explică fenomenul prin faptul că, în această etapă, bebelușii încep să înțeleagă permanența obiectelor. Așadar, ei își dau seama că mama există chiar și atunci când nu o văd, ceea ce poate duce la anxietate de separare și la treziri nocturne însoțite de plâns.
Ce poți face?
Indiferent dacă micuțul tău a regresat sau nu a reușit încă să învețe să adoarmă singur, încearcă să alegi o metodă de antrenament al somnului potrivită familiei tale și să o aplici consecvent. Nu începe niciun tip de antrenament al somnului, dacă nu ești hotărâtă să-l urmezi până la capăt. De exemplu, dacă într-o noapte îl liniștești fără să-l iei brațe, iar în următoarea mergi la el și-l iei din pătuț, problema se poate agrava.
Consecvența este cheia: orice metodă de gestionare a somnului funcționează doar dacă este aplicată cu blândețe și fermitate.
Copilul mic (1 – 3 ani): între independență și epuizare
După vârsta de un an, somnul de dimineață dispare treptat, iar spre 3 ani, unii copii renunță și la somnul de după-amiază. Paradoxal, tocmai acum, când par „mai mari”, au nevoie să se culce mai devreme.
Dacă observi iritabilitate accentuată seara, crize de plâns sau opoziție la culcare, este posibil ca ora de somn să fie prea târzie. La această vârstă apar și primele „evadări” din pat, mai ales odată cu trecerea la patul de copil mare.
Rutina constantă și limitele clare, explicate cu calm, ajută enorm.
Preșcolarul (3 – 5 ani): coșmaruri, frici și povești fără sfârșit
Coșmarurile și terorile nocturne sunt frecvente în această etapă. Medicii pediatri fac o distincție clară între ele.
Terorile nocturne reprezintă treziri parțiale din somnul profund și apar, de obicei, în primele două ore după adormire. Majoritatea copiilor nici nu își amintesc aceste episoade. Pot să se ridice în șezut și să țipe, dar nu sunt cu adevărat treji și nu conștientizează că ești acolo. Terorile nocturne apar, de regulă, atunci când copilul este extrem de obosit. Dacă acestea se repetă, un pui de somn scurt în a doua parte a după-amiezii poate reduce oboseala.
Coșmarurile, în schimb, apar mai ales în a doua jumătate a nopții, în timpul somnului REM și sunt ținute minte. Visele urâte sunt modul prin care copiii mici procesează emoții sau experiențe nerezolvate.
Copiii mici încă nu pot separa complet fantezia de realitate. De aceea, fricile sunt intense și reale pentru ei. Pe lângă alinare, este important să îi ajuți să găsească soluții: o lumină de veghe, o jucărie „protectoare”, ritualuri care aduc siguranță.
Dincolo de coșmaruri, dacă preșcolarul tău continuă să se trezească noaptea, ai putea lua în considerare un sistem de recompense și consecințe. Dr. Weissbluth recomandă stabilirea unor reguli clare pentru somn:
- Închide ochii
- Stai liniștit
- Rămâi în pat
- Încearcă să adormi
Pentru fiecare noapte în care respectă regulile, copilul primește o steluță. După ce adună un anumit număr de steluțe, primește o recompensă. Dacă nu respectă regulile, pierde un privilegiu a doua zi.
Școlarul (6 – 11 ani): somnul, marele sacrificat
Pe măsură ce copiii cresc, programul se aglomerează: teme, activități, ecrane. De multe ori, ora de culcare este prima care se decalează. Încep să se culce din ce în ce mai târziu, dar trebuie să se trezească la aceeași oră. Tot mai multe studii arată că privarea de somn are un impact semnificativ asupra comportamentului și performanței școlare. Medicii atrag atenția că deficitul de somn la această vârstă nu duce la apatie și somnolență, ci dimpotrivă, la hiperactivitate, dificultăți de concentrare și rezultate școlare mai slabe. Capacitatea lor de atenție scade, la fel și abilitatea de a rezolva probleme și de a reține informațiile învățate.
Experții sunt de acord că părinții trebuie să stabilească limite nu doar în privința orei de culcare, ci și a activităților permise înainte de somn. Privitul la televizor și utilizarea dispozitivelor electronice stimulează activitatea mintală și mențin creierul în stare de alertă. Somnul chiar trebuie tratat ca o prioritate.
De reținut!
Somnul copilului nu este un test al perfecțiunii parentale. Vor fi seri ușoare și seri grele, etape care trec și altele care revin. Important este să privești rutina somnul ca pe un proces care se construiește în timp, cu blândețe, consecvență și multă înțelegere.
Atunci când copilul doarme bine, întreaga familie are de câștigat, de la mic la mare.
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3034475
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5440010
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9685105
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27707447
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9685105
Foto: shutterstock.com
