Te uiți la micul pui de om și simți cum te topești de drag. E o emoție atât de plăcută, dar și atât de intensă, că uiți să mai respiri. E adorabil… și ce nostim e cum stă cu pumnișorii încleștați… Parcă ar vrea să te contrazică, să-ți arate cât e de puternic, în timp ce tu-l vezi fragil. Și, totuși, de ce are pumnii strânși? Nu ca să te impresioneze, bineînțeles. Toți bebelușii fac asta, la fel ca multe alte chestii la care nu te-ai fi așteptat. Este vorba despre reflexele înnăscute. Acele instincte primare care ajută nou-născuții să facă față provocărilor lumii extrauterine.
Reflexele care fac parte din universul bebelușului
În primele săptămâni de după naștere poți fi într-o stare continuă de uimire. Micuțul tău, abia sosit dintr-un mediu lichid, obscur și liniștit, începe să răspundă la zgomote, lumini și atingeri într-un fel care te fascinează. Printre aceste reacții firești, vei observa și reflexul palmar, motivul pentru care bebe își ține pumnii strânși. Practic, în momentul în care copilul simte o atingere ușoară în palmă, își strânge pumnii imediat, ca răspuns. Această tendință naturală face parte din seria de mișcări involuntare pe care le au cei mai mulți nou-născuți. Încearcă să-l atingi cu arătătorul în palmă, degețelele lui se vor închide instantaneu în jurul degetul tău. Cu siguranță vei fi surprinsă să constați câtă forță poate avea o ființă atât de plăpândă.
Reflexele arhaice sunt esențiale pentru supraviețuirea nou-născuților, dar și pentru dezvoltarea neuro-motorie ulterioară. De aceea, neonatologii le verifică, iar medicii pediatri le monitorizează apoi în timpul evaluărilor periodice din primul an de viață.
Cele mai importante reflexe neonatale
Pe lângă reflexul palmar, medicii evaluează cu maximă atenție și:
Reflexul de căutare al mamelonului
În limba engleză i se pune „rooting”, care în traducere directă ar însemna „înrădăcinare”. Este o metaforă frumoasă, prin care se face analogia dintre modul în care copilul căută sânul mamei și cel în care o plantă își întinde rădăcinile spre sursa de apă pentru a crește. Acest reflex este declanșat de stimularea periorală. Dacă bebelușul este atins în colțul guriței sau pe obraz, el va întoarce capul și va deschide gura, interpretând acțiunea ca pe o posibilă oportunitate a se hrăni. Reflexul are rolul de a ajuta copilul să găsească sânul sau biberonul pentru a începe să mănânce. De obicei, dispare la aproximativ 4 luni.
Reflexul de supt
Încă dinainte de a se naște, bebelușul exersează mișcarea de supt. Acest reflex de hrănire începe să se dezvolte după săptămâna 32 de sarcină, fiind considerat complet format la 36 de săptămâni. Tocmai de aceea, prematurii născuți înainte de 36 de săptămâni întâmpină dificultăți în a se hrăni. Bebelușul își va perfecționa abilitatea de a suge în primele săptămâni, în timpul numeroaselor mese. Reflexul de supt dispare, de regulă, în jurul vârstei de 1 an.
Reflexul Moro
Numit și „reflexul de tresărire”, acesta reprezintă o reacție de protecție. Apare la naștere și îl face pe bebeluș să-și desfacă brusc brațele, atunci când este surprins de o lumină puternică, un zgomot sau senzația de cădere. Brațele îi sunt perfect întinse, cu palmele orientate în sus și degetele mari îndreptate în afară. Bebelușul poate să și plângă, iar uneori propriile țipete îi declanșa reflexul. Reflexul Moro își pierde din intensitate la 3-4 luni și dispare la 6 luni. În cazul în care se menține mai mult de atât, se recomandă un consult de specialitate.
Reflexul tonic al gâtului
Acesta este poate cel mai amuzant, pentru că seamănă cu poziția de „gardă” din scrimă. Când apare, bebelușul întoarce capul într-o parte, brațul de pe aceeași parte se întinde, se depărtează de corp și palma rămâne parțial deschisă, în timp ce brațul opus se îndoaie, cu pumnul strâns, ca și cum ar ține o spadă. Dacă micuțul este întors cu capul pe partea cealaltă, mișcările se inversează. Acest reflex este prezent doar în primele luni de viață și dispare în jurul vârstei de 4 luni.
Reflexul de mers
Numit și reflexul de pășire sau de dans, acesta e poate cel mai impresionant dintre toate. Cine s-ar fi gândit că un sugar e capabil să facă pași! Ei bine, poate! În momentul în care e ținut în poziție verticală, iar tălpile lui ating o suprafața plană, bebe pune un picior în fața celuilalt într-o mișcare de „mers” sau începe să salte când pe un picior, când pe altul, ca și cum ar dansa. Acest reflex are rolul de ajuta nou-născutul să „se târască” instinctiv către sân imediat după naștere, când este așezat pe pieptul mamei. Acest reflex dispare pe la vârsta de 2 luni, ca apoi să reapară odată cu mersul voluntar.
Reflexul Babinski
Mai puțin cunoscut, acest reflex apare atunci când mângâi talpa micuțului de la călcâi până la degetele de la picioare. În clipa aceea, degetul mare ar trebui să se miște în sus, iar restul degetelor ar trebui să se desfacă în evantai. Un neurolog pe nume Joseph Babinski a descoperit acest reflex în 1896. Un alt nume pentru acest reflex este semnul Babinski. Acesta dispare după vârsta de un an, reflectând o evoluție normală a procesului de maturizare neurologică a copilului.
Un gest, mai multe semnificații
Revenind la pumnii strânși, în mare parte aceștia sunt o confirmare a faptului că sistemul nervos al micuțului tău s-a dezvoltat în parametri normali. Acesta reprezintă o manifestare a reflexului palmar, pe care l-a adus cu el din perioada intrauterină, când a stat ghemuit, cu mâinile și picioarele adunate. Pentru el, aceea continuă să fie poziția confortabilă și protectoare încă multă vreme după naștere.
Mai există însă și momente când pumnii strânși pot transmite un mesaj. Dacă micuțul e flămând, își va strânge pumnii și se va agita. La fel se poate întâmpla și atunci când este chinuit de colici. Durerea îl face să se crispeze și să-și încordeze întregul corp.
Cum îl poți ajuta să se relaxeze
Deși privindu-l cum stă cu pumnii strânși, poți crede că e tensionat, să știi că asta nu înseamnă neapărat că bebe nu se simte bine. Totuși, în situațiile în care încleștarea pumnilor pare să sugereze existența unui disconfort, ia-l în brațe sau încearcă înfășarea. Îl vei face să se simtă protejat. Cântecul și mângâierea ta îi vor aduce alinare, iar hrănirea îi va reda calmul imediat – vei observa cum mâinile i se deschid încet și se relaxează odată ce primește ceea ce are nevoie.
Poți transforma reflexul palmar într-un joculeț tandru: pune-ți degetul în palma lui și privește cum îl strânge cu putere, ca și cum nu ar vrea să te lase să pleci. Este un moment de conexiune dulce, foarte emoționant, la care vei reveni iar și iar peste ani. Îți va rămâne imprimat direct în inimă, nu doar în memorie.
Cât durează acest reflex
La fel ca multe alte reflexe neonatale, și cel palmar este temporar. Va dispărea de la sine, în jurul vârstei de 5 – 6 luni. Într-adevăr, nu toate reflexele înnăscute dispar. Unele dintre ele persistă toată viața. În această categorie sunt incluse:
- Reflexul de clipire: clipim instinctiv atunci când ne atinge ceva sau suntem expuși unei lumini puternice.
- Reflexul de strănut: strănutăm pentru a ne proteja nasul de particule sau praf și alți iritanți.
- Reflexul de căscat: căscăm atunci când organismul cere mai mult oxigen.
- Reflexul de tuse: tușim atunci când căile respiratorii sunt iritate.
- Reflexul de vomă: acesta apare atunci când gâtul sau partea din spate a gurii sunt stimulate.
Aceste reacții apar în mod involuntar, fără să fie învățate și fără să ne gândim la ele. Corpul răspunde automat la un stimul sau la o nevoie – fie că este vorba de foame, sete ori de un mecanism de apărare.
Când e nevoie să ceri părerea medicului
E firesc să te întrebi dacă totul e în regulă, mai ales când compari gesturile micuțului tău cu ale altor copii. La vizitele periodice, medicul verifică reflexele bebelușului și se asigură că reacționează normal la diferiți stimuli.
Doar în cazuri rare, atunci când pumnii rămân strânși prea mult timp sau reflexele par exagerate, acestea pot semnala o problemă neurologică. Dacă observi ceva ce te neliniștește, cel mai bine este să discuți cu pediatrul, care îți va răspunde la toate întrebările.
De reținut!
Pumnii strânși reprezintă o mărturie a faptului că micuțul tău s-a dezvoltat corespunzător până acum. În continuare, el crește, se adaptează și învață să-și folosească corpul. În scurt timp, mânuțele lui nu vor mai fi strânse, ci se vor deschide către noi experiențe, gata să prindă, să mângâie și să exploreze.
Până atunci, bucură-te de fiecare clipă în care îți strânge degetul cu putere – e felul lui de a-ți spune că te simte aproape și că are încredere în tine.
Surse:
https://www.babycenter.com/baby/newborn-baby/clenched-fist-baby_40009446
https://www.webmd.com/parenting/baby/types-of-newborn-reflexes
https://my.clevelandclinic.org/health/articles/23265-newborn-reflexes
https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=newborn-reflexes-90-P02630
https://www.ccm.health.qld.gov.au/child-health-checks/infant-reflexeshttps://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content?ContentTypeID=90&ContentID=P02630
Foto: shutterstock.com
