Somnul bebelușului rămâne una dintre cele mai importante preocupări, dar și una dintre cele mai mari provocări pentru părinți. Mai ales pentru cei aflați la primă experiență în ale „părințelii”.
Când se va obișnui să doarmă toată noaptea? E bine să-l adormi în brațe? Ar trebui să sari peste somnul de prânz ca să adoarmă mai repede seara?
Ei bine, în jurul acestor întrebări nu avea cum să nu răsară mituri. E un teren fertil pentru așa ceva, până la urmă. Că doar oricine se pricepe la crescut copii… Astfel, multe idei preconcepute și sfaturi greșite s-au tot perpetuat, fiind transmise din generație în generație. Am identificat o parte dintre ele și ți le prezentăm în continuare, ca să știi ce ai de făcut pentru a-ți ajuta micuțul să doarmă mai bine, fără stres și prea multe lacrimi.
Somnul bun, cheia unei creșteri armonioase
Un somn odihnitor este esențial pentru dezvoltarea copilului. De la naștere și până la vârsta de 6 ani, cel mic trece prin mai multe etape importante: mai întâi învață să doarmă fără treziri, apoi să accepte momentul culcării, iar mai târziu să poată dormi liniștit întreaga noapte, pregătit pentru programul solicitant de la grădiniță sau școală.
În primele luni, nu este deloc simplu. De fapt, este foarte dificil. Cel mai dificil. Sugarii se trezesc des, la intervale de 2-3 ore pentru a mânca, inclusiv după căderea întunericului. Așadar, după atâtea nopți în care abia pui geană pe geană, e de înțeles că singurul lucru pe care ți-l dorești este „să doarmă odată și el/ea toată noaptea”. Vei vedea că se va întâmpla mai repede decât crezi, însă până atunci, e important să eviți câteva capcane frecvente.
Mitul 1: „Dacă plânge, îl iau în brațe și adoarme mai repede”
E un reflex firesc. Dacă plânge, vrei să-l iei repejor în brațe, ca să-l liniștești și să-i arăți că ești acolo pentru el. Totuși, dacă îl scoți din pătuț, s-ar putea să nu mai reușești să-l pui la loc ușor. Încearcă, mai degrabă, să stai lângă el, să-i ții mânuța sau să-i vorbești cu voce blândă, dar fără să-l aduci în patul tău.
Și mai e ceva important: uneori, bebelușii plâng în somn fără a se trezi. În general, acest lucru se întâmplă între două cicluri de somn, iar dacă intervii, riști să-l trezești chiar tu.
Mitul 2: „Cu cât doarme mai puțin ziua, cu atât va dormi mai bine noaptea”
Aceasta este una dintre cele mai răspândite idei greșite. În realitate, bebelușii care sar peste somnul de zi ajung seara atât de obosiți și de agitați, încât le e foarte greu să adoarmă.
De la 6 luni până spre 1 an, un bebeluș are nevoie, în mod normal, de trei somnuri pe zi. Pe măsură ce cresc și programul lor devine mai previzibil, numărul de somnul începe scadă. Mulți copii încep tranziția la două somnuri de zi încă de pe la 8-9 luni, astfel că după prima aniversare sunt deja obișnuiți cu acest ritm, ca apoi, după 18 luni, să rămână doar unul singur, cel de la prânz.
Nu „scoate” somnul din program, înainte de a urmări cu atenție semnele de oboseală ale copilului. Lasă-l pe el s-o facă. Ca să-l ajuți să adoarmă mai ușor seară, stabilește o rutină consistentă. Reducerea somnului de peste zi nu e o soluție. Dimpotrivă, va agrava problema.
Mitul 3: „Masajul îl relaxează și-l ajută să adoarmă”
Nu e chiar așa. Este adevărat că masajul are efecte benefice, doar că îi relaxează doar pe adulți. În cazul bebelușilor, dimpotrivă, are efecte de stimulare, deoarece atingerile le trezesc simțurile. Așadar, nu e o idee tocmai inspirată să faci masajul chiar înainte de culcare. Poți, eventual, să i-l faci înainte de baie. Apa călduță îl va mai liniști. În fapt, băița de seară este cel mai bun aliat pentru un somn odihnitor. Pe lângă faptul că este un moment de destindere, aceasta are rolul unui „comutator”, ajutând copilul să înțeleagă și să accepte mai ușor trecerea de la programul de zi la cel de noapte.
Într-o atmosferă calmă, cu lumini difuze și voce blândă, baia devine un ritual de conectare și tandrețe care pregătește copilul pentru culcare.
Mitul 4: „Țipă în somn, pentru că vizează urât”
Da și nu prea. Într-adevăr, una dintre posibilele cauzele ale plânsului în somn sunt coșmarurile. Acestea sunt frecvente în copilărie și pot apărea încă de la 2 – 4 ani, odată cu dezvoltarea imaginației. Sunt vise înfricoșătoare, care pot trezi copilul și îi pot lăsa o senzație intensă de teamă sau pericol. În astfel de momente, are nevoie de liniștire și reasigurare din partea ta că este în deplină siguranță. Vorbele de alinare și o îmbrățișare îl vor ajuta să se calmeze.
Printre factorii care pot favoriza coșmarurile se numără stresul, anxietatea, schimbările în rutină, oboseala sau chiar unele experiențe mai intense din timpul zilei. Ele nu sunt un motiv de îngrijorare, deoarece fac parte din dezvoltarea normală a copilului. În plus, pot fi prevenite printr-un ritual de seară relaxant, discuții despre ce e real și ce ține de imaginație, precum și prin crearea unui mediu de somn plăcut. O idee jucăușă de a le ține la distanță ar putea fi crearea unui „spray anti-frică” – o sticluță cu „apă magică” și sclipici, din care să pulverizați împreună prin cameră pentru a alunga toate visele urâte înainte de culcare. O altă variantă ar fi croșetarea cu „fire magice de dragoste” a unui cocon protector în jurul patului celui mic. În multe cazuri, aceste mici trucuri chiar funcționează.
Povorul nocturn, diferit de coșmaruri
Un alt motiv pentru care copilul poate să țipe în somn sunt terorile nocturne. Numite și pavor nocturn, acestea pot fi confundate cu coșmarurile, însă sunt complet altceva. Apar, de obicei, între 3 și 12 ani și se manifestă prin episoade de teamă intensă în timpul somnului profund. Copilul poate țipa, se poate agita sau ridica din pat, dar fără să fie conștient. În cazul lor, e important să-ți păstrezi tu calmul, să te asiguri că nu se rănește și să nu încerci să-l trezești. După câteva clipe, copilul se va liniști singur și partea bună este că nu-și va aminti nimic a doua zi. Acest lucru reprezintă un element diferențiator esențial față de coșmaruri.
Deși pot fi tulburătoare pentru părinți, aceste episoade sunt, de regulă, trecătoare și nu necesită tratament medical. În general, copiii care se confruntă cu pavor nocturn au dificultăți în a-și exprima emoțiile în timpul zilei. De aceea, e bine să încerci să-l ajuți să vorbească despre ceea ce simte, însă fără să pui presiune. Jocurile de rol pot oferi un context potrivit pentru asta. De asemenea, o rutină constantă de somn, evitarea suprasolicitării și timpul de calitate petrecut împreună contribuie mult la reducerea frecvenței terorilor nocturne.
Mitul 5: „Dormitul cu jucăria preferată e un obicei prost”
Mulți părinți cred că atașamentul copilului față de o păturică, o jucărie moale sau un animăluț de pluș este o formă de răsfăț sau o obișnuință greu de înlăturat. Nimic mai fals! Jucăria preferată, zisă și „doudou” sau jucăria de confort, este un obiect foarte important pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Aceasta este un „obiect de tranziție”, care face legătura între tine și copil, între prezența și absența ta. Când tu ieși din cameră, copilul rămâne cu o parte din siguranța pe care i-o oferi sub forma acelui mic obiect care îl însoțește la somn.
Acest concept a fost descris de medicul pediatru și psihanalist englez Donald Woods Winnicott. El a observat că, în jurul vârstei de 4 până la 12 luni, bebelușul începe să conștientizeze că este o ființă separată de mama sa. Această descoperire aduce, în mod natural, primele trăiri de anxietate și frustrare. Pentru a face față acestei separări, copilul alege spontan un obiect moale, plăcut la atingere, pe care îl poate ține aproape și care devine un simbol al siguranței și al prezenței materne.
Jucăria de confort nu este un moft, ci o ancoră emoțională. Ea îl ajută pe cel mic să suporte mai ușor momentele de despărțire, cum ar fi somnul, mersul la creșă sau perioadele în care mama lipsește. În timp, acest obiect devine o punte între lumea interioară a copilului și realitatea exterioară – un pas esențial în procesul de autonomie afectivă.
Așadar, nu te grăbi să îi „rupi” copilului legătura cu jucăria lui preferată. Lasă-l să decidă singur când nu mai are nevoie de ea. În felul acesta, îl ajuți să își construiască încrederea și echilibrul emoțional în propriul ritm. Lasă-l să-și păstreze doudou-ul la somn. Îl ajută să adoarmă mai ușor și să-și gestioneze mai bine momentul despărțirii de tine.
Mitul 6: „După 1 an, nu trebuie să se mai trezească noaptea”
De fapt, chiar și după împlinește vârsta de un anișor, trezirile nocturne sunt destul de frecvente. Ele apar adesea între două cicluri de somn, mai ales în a doua parte a nopții.
Dacă plânge, ascultă-ți instinctul: uneori e nevoie doar să-l lași să se liniștească singur, alteori simte nevoia să știe că ești aproape. Atunci când va trece la un pat de copil mare, fără bare, s-ar putea să vină direct la tine. Primește-l cu blândețe, dar explică-i că nu este încă ora de trezire și ajută-l să adoarmă la loc.
Mitul 7: „Trecerea la patul de copil mare se face înainte de 3 ani”
Renunțarea la protecția cu bare a pătuțului și trecerea la o variantă a patului pentru juniori marchează un punct de cotitură important spre autonomie. De obicei, se recomandă să aibă loc în jurul vârstei de doi ani. Atunci când copilul poate coborî singur, înseamnă că e pregătit, inclusiv pentru a merge singur la toaletă. În plus, la această vârstă, îl poți echipa cu o pernă și o pilotă, la fel ca pentru cei mari. Este un pas simbolic, dar și emoționant, un semn că micuțul tău devine din ce în ce mai mare.
Mic sfat pentru diminețile grăbite
Dacă în zilele când trebuie să-l duci la creșă sau grădiniță, obișnuiești să-l trezești pe ultima sută de metri, să știi că nu e deloc o ideea bună. Cu siguranță crezi că, dacă îl lași să doarmă mai mult, îl ajuți. În realitate, un copil are nevoie de mai timp decât adulții pentru a se trezi complet. Chiar și atunci când deschide ochii singur, îi ia câteva minute bune ca să se adapteze și să se conecteze cu lumea din jur.
Un moment liniștit petrecut împreună dimineața, cu pupici, îmbrățișări, mângâieri și vorbe drăgăstoase, îl va ajuta să înceapă ziua cu zâmbetul pe buze și cu mai multă încredere.
De reținut!
Ca multe alte aspecte ale dezvoltării, somnul bebelușului vine cu o puternică amprentă individuală. Fiecare copil are ritmul său, care se observă inclusiv în ceea ce privește deprinderea obiceiurilor legate de somn. Vorbim de un proces de învățare care cere timp, răbdare și multă blândețe. Ceea ce contează cu adevărat este să-l ajuți să se simtă în siguranță. Cu iubire, consecvență și câteva rutine bine alese, vei vedea că nopțile liniștite vor veni de la sine – și pentru el, și pentru tine.
Foto: shutterstock.com
