E încă o mogâldeață firavă, total dependentă de tine, și, la prima vedere, pare că nu poate face mare lucru – în afară de a mânca, a dormi, a murdări scutece, a plânge și, bineînțeles, de a fi adorabil. Ei bine, nu e deloc așa. Chiar și la doar câteva săptămâni, bebelușul tău e capabil de mult mai multe decât ai crede. Și asta pentru că, dincolo de zâmbetele dulci și mutrițele lor drăgălașe, se află un creier foarte activ, care creează legături și înmagazinează constant informații.
Chiar dacă nu e o noutate faptul în primul an de viață creierul celor mici înregistrează un ritm uluitor de dezvoltare, dezvăluirile cercetărilor de ultimă oră privind evoluția proceselor cognitive sunt cu siguranță surprinzătoare. Hai să le descoperim împreună!
Mici detectivi în acțiune: cum „studiază” bebelușii lumea
Ai observat vreodată cât de atent este bebe când îl ții în brațe și îi vorbești? Te privește fix, cu ochișorii mari. Nici nu clipește… Tu te topești de drag, fără să ai habar de dimensiunea minunii care se întâmplă. Pentru el nu e o simplă curiozitate – este un mod de a învăța. Asemenea unor mici detectivi, bebelușii sunt mereu ocupați să adune indicii despre lumea din jurul lor, iar apoi să le pună cap la cap. În momentele în care tu te maimuțărești în fața lui, îi vorbești sau îi cânți, el îți urmărește mișcările feței, ascultă sunetele și face conexiuni între ele.
Acum avem și dovezi clare care arată că sugarii încep acest proces uimitor de învățare cu mult mai devreme decât se credea. Acestea aparțin unei echipe de cercetători de la Institutul MARCS pentru Creier, Comportament și Dezvoltare, Universitatea Western Sydney, din Australia. Conform studiului lor recent publicat în Developmental Science, bebelușii pot înțelege cum sunt produse sunetele încă de la vârsta de patru luni! Astfel este contrazisă teoria clasică, potrivit căreia micuții încep să învețe aceste tipare abia după familiarizarea cu limba maternă, care are lor între 6 și 10 luni.
Bebe își face o „colecție” de sunete
În primele șase luni, bebelușii pot distinge o gamă largă de sunete, inclusiv pe cele din limbi pe care nu le-au auzit niciodată. Da, ai citit bine! Un bebeluș crescut într-o familie de români poate face diferența între tonurile mandarinei sau contrastele subtile ale limbii hindi. Sunt nuanțe pe care mulți adulți nu le pot sesiza.
Din păcate, această abilitate nu este permanentă. Începând cu vârsta de 6 luni și până pe la un an, bebelușii încep să-și concentreze tot mai mult atenția pe sunetele pe care le aud frecvent, adică pe limba vorbită în jurul lor. Este un proces numit „ajustare perceptivă”.
Ce înseamnă asta în termeni simpli? Creierul micuțului tău sortează și prioritizează sunetele care contează. Altfel spus, le alege pe cele pe care le va folosi pentru a învăța să vorbească. Vocalele încep să fie „filtrate” în jurul vârstei de 6 luni, iar consoanele ceva mai târziu, pe la 10 luni.
Un experiment inedit: ce au descoperit cercetătorii
Pentru a înțelege mai bine cum gândesc bebelușii, cercetătorii australieni au creat un joc de tip „potrivește tiparul”, folosind două mini-limbi inventate. Fiecare dintre acestea conținea cuvinte fără sens, dar care includeau sunete specifice: unele produse cu buzele („b”, „v”), iar altele cu vârful limbii („d”, „z”).
Aceste cuvinte inventate, precum „bivawo” sau „dizalo”, au fost ulterior asociate cu câte o imagine animată simpatică. S-a folosit o meduză pentru cuvintele care conțineau sunete formate cu buzele, iar pentru cele cu vârful limbii – un crab. În primă fază, o înregistrare audio a unui cuvânt era redată în același timp cu afișarea imaginii asociate.
De ce s-a recurs la desene animate? Pentru că bebelușii nu pot spune direct ce gândesc, dar pot forma asocieri în creierul lor. Aceste imagini i-au ajutat pe oamenii de știință să vadă dacă bebelușii puteau face legătura între fiecare mini-limbaj și imaginea corectă.
În total, au implicați 34 de bebeluși, cu vârste cuprinse între patru și șase luni, ale căror părinți și-au dat consimțământul pentru participare la acest experiment.
În cea de-a doua fază, bebelușii au vizionat videoclipuri cu fețe umane care pronunțau cuvinte noi din aceleași mini-limbi. Fără sunet însă. În unele videoclipuri, mișcările feței corespundeau cu imaginea învățată anterior. În altele, nu.
Cercetătorii au urmărit reacțiile copiilor, cronometrând cât timp petreceau uitându-se la fiecare clip video. E o metodă comună folosită pentru a observa ce anume le atrage atenția micuților. Bebelușii tind să privească mai mult lucrurile care îi surprind sau îi interesează și mai puțin pe cele care le sunt familiare.
Rezultatele au fost fără echivoc
Bebelușii s-au uitat semnificativ mai mult la videoclipurile în care mișcarea gurii se potrivea cu sunetul și imaginea învățate. Asta înseamnă că ei nu ascultaseră pasiv acele sunete, ci le și memoraseră și făcuseră legături între sunet, imagine și mișcările feței. Altfel spus, învățaseră activ regulile mini-limbilor și asociaseră acea cunoaștere cu ceea ce vedeau.
Studiul a demonstrat că bebelușii de doar patru luni nu doar că aud, ci și înțeleg, în felul lor, cum sunt formate sunetele. Fac asocieri între ceea ce văd și ceea ce aud, ceea ce reprezintă o abilitate esențială pentru dezvoltarea limbajului.
Această descoperire răstoarnă ideea că bebelușii încep să descifreze tainele pronunției abia după armonizarea perceptivă cu limba maternă. Iată că abilitățile de abstractizare a trăsăturilor fonologice apar mult mai devreme. Încă din perioada în care ne minunăm că micuțul zâmbește și ne surprinde cu primele gângureli, creierul lui deja construiește baza necesară pentru a rosti primele cuvinte.
O extraordinară fereastră de oportunitate
Cu toate că încă este un subiect de dezbatere, mulți specialiști consideră că pe parcursul dezvoltării sale, creierul trece prin perioade propice pentru însușirea unor abilități. Atunci ar fi mult mai sensibil la anumiți stimuli. Li se mai spune și ferestre de oportunitate. Având în vedere rezultatele studiului sus-menționat, primele 6 luni de viață constituie fără doar și poate una dintre acestea. Așadar, nu rata această ocazie minunată de a sprijini dezvoltarea limbajului copilului! Poți începe încă din primele săptămâni de viață. Cum anume?
- Vorbește-i cât mai des posibil – chiar dacă nu pare să asculte, creierul lui înregistrează tot ce spui.
- Vorbește-i rar și clar – accentuează cuvintele, folosește intonații variate și lasă pauze între propoziții.
- Imită-i gânguritul – este o formă de comunicare timpurie care îl ajută să înțeleagă ritmul și tonul vorbirii.
- Arată-i obiectele din jur și spune-i cum se numesc – în acest fel, îl ajuți să facă legătura între cuvinte, sunete și lucrurile reale.
Aceste interacțiuni simple sunt mult mai valoroase decât par. Ele construiesc bazele pentru viitoarea comunicare verbală. Așa cum reiese și din noul studiu, bebelușii încep să asambleze piesele puzzle-ului limbajului încă din primele luni de viață. Copilul tău ascultă nu doar ce spui, ci și cum spui, cu mult înainte de a putea răspunde înapoi.
Întrebări care așteaptă răspuns
Aceste constatări ridică alte câteva întrebări interesante. De exemplu, pot bebelușii învăța și alte diferențe, precum sonoritatea – dacă un sunet este produs cu vibrație (cum este „b”) sau fără (cum este „p”) – încă de la patru luni? Cum influențează creșterea într-un mediu bilingv această abilitate? Pot bebelușii folosi această capacitate pentru a învăța tipare din limbi complet noi?
Explorând aceste curiozități, cercetătorii îți propun să aprofundeze înțelegerea mecanismelor prin care creierul bebelușilor pregătește scena pentru învățarea uneia dintre cele mai complexe abilități umane: limbajul.
Concluzia? Joacă-te cu el și vorbește-i cât mai mult
Copilul tău învață încă din primele luni cum să vorbească, iar tu ești profesorul lui preferat! Prin simplul fapt că-i zâmbești, îl privești, îi răspunzi la gângurit și vorbești cu el zi de zi, îi oferi cele mai bune „lecții” posibile.
Nu e nevoie de jucării sofisticate sau aplicații inteligente. Ai deja tot ce îți trebuie: vocea ta, mimica ta, dragostea ta. Data viitoare când te uiți la puiul tău și îți pare că doar te admiră în tăcere, amintește-ți: sclipirile acelei priviri adorabile aparțin unui mic geniu în plină dezvoltare.
Dacă îți dorești să-l ajuți și mai mult, poți introduce rutine simple: cântă-i, citește-i, recită-i poezii, spune-i povești, arată-i imagini și denumește-le. Poți să-i vorbești și într-o limbă străină. E posibil ca prin expunerea la o varietate mai mare de sunete, creierul lui să rămână „deschis” mai mult timp la subtilitățile din ambele limbi. Nu e deloc pierdere de vreme, tot ce faci acum va da roade mai târziu. Fără dubiu!
Foto: shutterstock.com
