Primii dințișori pot schimba puțin ritmul zilelor, dar și al nopților întregii familii. Asta pentru că bebelușul devine mai mârâit, doarme în reprize mai scurte și este mai agitat, mănâncă mai des, salivează mai mult și duce tot ce prinde la guriță. Uneori, gingiile îl supără atât de tare încât nici joaca, nici brațele tale nu îl liniștesc pentru prea mult timp.
Din fericire, există câteva lucruri simple care pot face această perioadă mai puțin dificilă. Unul dintre ele este să știi ce este normal în timpul erupției dentare și ce simptome nu au legătură cu apariția dințișorilor. Așa, vei putea discerne rapid între situațiile în care poți interveni acasă și cele în care e nevoie de sfatul medicului.
Când vine primul dințișor?
În general, primul dinte apare în jurul vârstei de 6 luni, dar această regulă lasă loc de multe variații. Nu sunt deloc rare cazurile în care micuții au deja câte o perluță la 3-4 luni sau când ajung la prima aniversare fără niciun dințișor. Și unele și altele sunt perfect normale, potrivit Cleveland Clinic. Asta pentru că dentiția, ca multe alte aspecte ale dezvoltării, este puternic influențată și de ereditate. Prin urmare, dacă tu sau tatăl copilului veniți din categoria bebelușilor mai „întârziați” sau, dimpotrivă, mai „precoce” în această privință, sunt șanse mari ca și bebelușul să urmeze cam același tipar.
Momentul apariției dinților nu este singurul aspect variabil. Și ordinea în care o fac poate să difere la unii copii, fără ca acest lucru să constituie un motiv de îngrijorare. Există, totuși, o ordine tipică a erupției, confirmată deopotrivă de Cleveland Clinic și Academia Americană de Stomatologie Pediatrică (AAPD), care arată cam așa:
| Dinte | Vârsta obișnuită a erupției |
| Incisivii centrali inferiori | 4 – 10 luni |
| Incisivii centrali superiori | 8 – 12 luni |
| Incisivii laterali superiori | 9 – 13 luni |
| Incisivii laterali inferiori | 10 – 16 luni |
| Primii molari | 13 – 19 luni |
| Caninii | 16 – 22 luni |
| Molarii secunzi | 23 – 33 luni |
Indiferent de cum și când debutează erupția sau dacă se respectă ordinea „clasică”, în cele din urmă, până pe la 2-3 ani majoritatea copiilor au toți cei 20 de dinți de lapte ieșiți, arată Cleveland Clinic. În definitiv, asta e ceea ce contează cu adevărat.
Cum se anunță un dințișor nou
Erupția dentară nu e un eveniment care se întâmplă peste noapte. Vorbim de un proces care se derulează în etape, cu semne care se schimbă pe măsură ce dintele se apropie de suprafața gingiei.
Perioada premergătoare erupției
Pregătirea marelui eveniment începe cu mult înainte, uneori cu săptămâni bune sau poate luni. Unul dintre primele semne pe care le observă cei mai mulți este că bebe duce mai des mâinile și jucăriile la gură și le roade cu poftă. Altul e că micuțul începe să saliveze mult mai mult. Unor copii efectiv le picură din guriță și se udă una-două pe hăinuțe. De altfel, potrivit unui studiu realizat pe 254 de copii, publicat pe PubMed Central, salivarea excesivă ar fi cel mai frecvent semn al dentiției. Acesta a fost prezent la 92% dintre copiii monitorizați, urmat de tulburările de somn (82%) și iritabilitate (aproape 76%).
Mare atenție, la hipersalivație. Dacă saliva stă prea mult pe piele, poate irita bărbia și obrajii, care se pot înroși ușor. Șterge-l frcvent, fără să fregi însă pielea. O cremă emolientă, de tip balsam, poate ajuta și ea, creând o barieră protectoare.
Debutul erupției
Când dintele începe să urce prin țesutul gingival, zona de deasupra devine mai roșie, umflată și sensibilă la atingere. Presiunea dintelui care își face loc prin gingie explică nevoia constantă a micuțului de a mușca și mesteca ceva, pentru că presiunea din partea opusă îi mai calmează senzația neplăcută de dedesubt.
Dintele se apropie de suprafață
Chiar înainte să iasă, gingia poate deveni denivelată. Uneori, se vede sub ea o zonă albicioasă, cam cât un bob de orez, semn clar că dintele urmează să-și facă, în sfârșit, apariția. Multe mămici observă că bebelușul e mai agitat, caută mai des ceva de ros, își freacă fața sau se trage de ureche.
Asta pentru că durerea de la nivelul gingiilor poate iradia spre aceste zone, mai ales atunci când ies molarii, arată Children’s Hospital Los Angeles. Să nu uităm însă că tragerea de ureche poate fi și semn de otită. Așa că, dacă persistă sau vine cu febră mare, copilul trebuie văzut de un medic specialist. În mod obligatoriu.
Sunt și situații în care gingiile capătă, local, o nunață albăstruie. Acest tip de umflătură se numește chist de erupție și, de regulă, dispare de la sine odată ce dintele iese, fără să fie nevoie de vreun tratament.
În schimb, dacă apare puroi sau dacă gingia sângerează, mergi cu cel mic la medic.
Erupția propriu-zisă
În ziua erupției, disconfortul atinge apogeul. Gingia e foarte sensibilă, copilul e mai plângăcios, iar somnul dă bir cu fugiții. De obicei, lucrurile se calmează treptat după ce dintele străpunge gingia.
Erupția mai multor dinți deodată
Uneori, dinții nu vin unul câte unul, ci în perechi sau chiar în grupuri, ceea ce înseamnă că veți avea câteva zile de pomină. Molarii și caninii, fiind mai mari, tind să creeze un disconfort ceva mai pronunțat decât incisivii, pentru că „sapă” mai abitir prin gingie.
Ultimii dinți de lapte
Erupția dentară se încheie, de obicei, pe la 23-33 de luni, când apar molarii secunzi. Ei sunt ultimii sosiți. Odată cu apariția lor pe fiecare arcadă, copulul are dentiția de lapte completă, adică toți cei 20 de dințișori: 4 incisivi centrali, 4 incisivi laterali, 4 canini, 4 molari primari, 4 molari secunzi. Până atunci, e posibil ca fiecare dinte nou să vină cu propriul lui episod de agitație.
Ce îl alină pe micuț
Vestea bună e că, în multe cazuri, cele mai simple măsuri sunt și cele mai eficiente:
- Un masaj blând al gingiei, cu degetul curat, poate reduce senzația neplăcută aproape instant.
- jucărie de dentiție pe care s-o poată roade în siguranță. Alege-le pe cele special concepute pentru în acest sens, fără piese mici care se pot desprinde și fără geluri în interior, care ar putea fi înghițite, dacă jucăria se deteriorează. Unele modele pot fi ținute la frigider înainte de folosire, senzația de rece ajutând la calmarea gingiilor. Evită congelatorul. Obiectele înghețate pot fi prea dure și pot răni gingia sensibilă.
- Dacă bebelușul a trecut deja de 6 luni și a început diversificarea, câteva alimente moi și răcite, oferite sub supraveghere, pot fi de asemenea binevenite. Evită orice e tare sau se poate rupe în bucăți mici, morcovul crud, de exemplu, e un risc real de înec, oricât de tentant ar fi pentru micuț să-l ronțăie.
Ce e de la „dințișori” și ce nu
În perioada dentiției, unele schimbări sunt firești și pot explica de ce bebelușul este mai agitat decât de obicei.
Salivarea abundentă, nevoia de a mesteca, gingiile sensibile sau roșii, iritabilitatea și tulburările de somn pot apărea în perioada erupției dentare. În schimb, febra propriu-zisă, diareea și vărsăturile nu ar trebui puse automat pe seama dințișorilor. Studii pediatrice recente arată clar că dentiția nu se asociază cu febră mare sau cu simptome digestive. Se poate înregistra cel mult o creștere foarte ușoară a temperaturii, strict în ziua în care dintele iese.
Dacă bebelușul are febră, diaree sau vărsături, pare bolnav ori starea lui generală se schimbă, cere sfatul medicului.
Același lucru este valabil dacă plânsul este intens și persistent, copilul pare să aibă dureri importante sau simptomele se agravează în loc să se amelioreze. Faptul că bebelușul se află la vârsta la care apar dinții nu înseamnă că orice stare de rău are legătură cu dentiția.
Grija pentru primii dințișori
Chiar dacă sunt temporari, dinții de lapte au nevoie de îngrijire din momentul în care apar. Cariile îi pot afecta și pe ei, iar sănătatea lor influențează direct sănătatea orală de mai târziu.
Periează riguros fiecare dințișor de două ori pe zi, cu o periuță moale, potrivită vârstei, și o cantitate de pastă de dinți cu fluor cât un bob de orez. Înainte de apariția dinților, poți curăța delicat gingiile cu o lavetă moale și curată sau cu o periuță pentru bebeluși.
La fel de important este să limitezi expunerea frecventă la zahăr. Gustările și băuturile îndulcite pot favoriza apariția cariilor, iar dinții abia apăruți sunt deosebit de vulnerabili.
Prima vizită la dentist
Nu e nevoie să aștepți să iasă toți dinții de lapte. Academia Americană de Stomatologie Pediatrică (AAPD), susținută și de Academia Americană de Pediatrie și de Asociația Americană a Dentiștilor, recomandă ca prima vizită la dentist să aibă loc în primele 6 luni de la apariția primului dinte sau, cel târziu, până la vârsta de 1 an.
O primă vizită nu înseamnă tratamente sau proceduri neapărat. De cele mai multe ori, dentistul verifică dezvoltarea dinților și a gingiilor, poate depista din timp eventuale probleme și îți explică pe îndelete cum să ai grijă de dantura micuțului.
În cazul în care dinții se lasă așteptați, nu trebuie să te alarmezi imediat. Ritmul erupției diferă de la un copil la altul. Totuși, dacă până la 18 luni nu a apărut niciun dinte, discută cu medicul pediatru sau cu medicul dentist pentru o evaluare.
De reținut!
Dentiția nu ar trebui să explice orice stare de rău. Saliva în plus, nevoia de a mesteca și ceva mai multă agitație sunt manifestări obișnuite, dar nu și simptomele mai intense.
Dacă bebelușul este somnolent și apatic sau, dimpotrivă, este foarte agitat sau are un disconfort care te îngrijorează, discută cu medicul. Te poate ajuta să afli dacă dințișorii sunt într-adevăr cauza și, mai ales, ce îl poate face să se simtă mai bine.
Surse:
https://health.clevelandclinic.org/teething-signs-and-symptoms
https://www.webmd.com/parenting/baby/baby-teething-sick
https://my.clevelandclinic.org/health/articles/11179-teething-teething-syndrome
https://www.chla.org/blog/advice-experts/your-infant-teething-know-signs-and-symptoms
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4517507
https://decisionsindentistry.com/article/a-childs-first-dental-visit/
Foto: shutterstock.com
