În primul an de viață, bebelușii trec prin transformări uimitoare. Dintr-o mogâldeață neajutorată, care își mișcă brațele și picioarele în mod sacadat, mai mult din reflex, copilul ajunge să stea în fund, să se târască, să apuce obiecte și, în cele din urmă, să facă primii pași. Toate acestea țin de motricitatea fină și grosieră. Mai bine zis, de ritmul în care bebe „cucerește” aceste două dimensiuni ale dezvoltării motorii.
La ce anume se referă termenii „motricitate fină” și „motricitate grosieră”, care-i diferența și mai ales cum îți poți sprijini micuțul de la o etapă la alta, ne lămurim în cele ce urmează.
Ce este motricitatea grosieră?
Motricitatea grosieră include mișcările ample ale corpului, realizate cu ajutorul grupelor musculare mari ale brațelor, picioarelor, spatelui și trunchiului.
Aceasta îi permite copilului să:
- își țină capul;
- se rostogolească;
- stea în șezut;
- se târască;
- meargă de-a bușilea;
- se ridice în picioare;
- meargă;
- se cațăre;
- alerge, să sară sau să pedaleze mai târziu.
Practic, motricitatea grosieră stă la baza mobilității, echilibrului și coordonării corpului.
Ce este motricitatea fină?
Motricitatea fină implică mișcările mici și precise, realizate cu ajutorul degetelor, mâinilor, încheieturilor, buzelor sau limbii.
Aceste mișcări îl ajută pe copil să:
- apuce obiecte;
- mute jucării dintr-o mână în alta;
- ducă alimentele la gură;
- ridice obiecte mici;
- răsfoiască pagini;
- folosească un creion;
- se îmbrace singur, mai târziu.
Chiar dacă par gesturi simple, ele presupun coordonare și control muscular bine dezvoltate.
Cum se dezvoltă motricitatea fină și grosieră la bebeluși?
Dezvoltarea motorie urmează, de regulă, aceeași direcție: de sus în jos și de la mișcări mari către mișcări fine.
Astfel, bebelușul:
- își controlează mai întâi capul și gâtul;
- apoi umerii și trunchiul;
- apoi brațele și mâinile;
- iar la final degețelele.
Din acest motiv, copilul va putea să-și miște brațele înainte să reușească să prindă precis o jucărie între degete.
De asemenea, motricitatea grosieră se dezvoltă înaintea motricității fine. Cu alte cuvinte, copilul trebuie mai întâi să-și poată controla corpul și postura înainte să poată face mișcări delicate și precise.
Cum îți poți ajuta bebelușul să-și dezvolte motricitatea?
De cele mai multe ori, cele mai eficiente „exerciții” sunt activitățile simple. Dezvoltarea abilităților motorii apare natural, prin joacă, explorare și multă practică, zi de zi.
Tummy time încă din primele săptămâni
Timpul petrecut pe burtică îl ajută pe bebeluș să-și întărească mușchii gâtului, umerilor și spatelui. În timp, această activitate îl pregătește pentru rostogolire, stat în fund și mers de-a bușilea.
Poți începe cu perioade foarte scurte, de câteva minute, de mai multe ori pe zi.
Schimbarea frecventa a poziție capului
Atunci când bebelușul este întins pe spate, este recomandat să alternezi poziția în care îi stă capul. Acest lucru îl încurajează să își întoarcă privirea în ambele părți și contribuie la dezvoltarea uniformă a musculaturii gâtului.
În plus, poate ajuta la prevenirea plagiocefaliei, adică aplatizarea unei zone a capului.
Cum îl încurajezi să se miște mai mult?
Bebelușii sunt extrem de motivați de curiozitate. O jucărie preferată pusă puțin mai departe îl poate determina să se întindă, să se rotească sau să se târască pentru a ajunge la ea.
Pe măsură ce crește, poți:
- să așezi jucării la diferite niveluri;
- să creezi mici trasee cu perne și pături;
- să-l lași să exploreze spații sigure;
- să-l încurajezi să se hrănească singur cu finger foods.
Toate aceste activități stimulează atât motricitatea grosieră, cât și motricitatea fină.
De ce este importantă autoalimentarea?
Atunci când copilul apucă singur bucăți de mâncare și încearcă să le ducă la gură, exersează coordonarea mână-ochi și motricitatea fină.
În timp, va învăța să prindă obiecte mici între police și arătător, o abilitate importantă pentru multe activități viitoare, inclusiv coloratul, desenatul, decupatul sau scrisul.
Repere: vârsta la care apar progresele în motricitatea fină și grosieră
Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, însă există câteva repere generale care îi ajută pe părinți să urmărească evoluția.
În primul an de viață
Motricitatea grosieră evoluează foarte rapid:
- controlul capului;
- ridicare trunchiului cu sprijin pe brațe;
- rostogolirea;
- statul în șezut;
- mersul de-a bușilea;
- ridicarea în picioare și primii pași.
În ceea ce privește motricitatea fină, bebelușul trece de la reflexul de apucare la mișcări tot mai precise. În jurul vârstei de 9-12 luni apare prinderea „în pensetă”, atunci când copilul poate ridica obiecte mici între police și arătător.
Între 1 și 2 ani
Apar mersul independent, încercările de urcat trepte și tot mai multe activități de explorare.
Copilul începe să:
- întoarcă pagini;
- construiască turnuri;
- manipuleze obiectele mai precis;
- folosească lingurița sau creionul.
Între 2 și 4 ani
Motricitatea fină și grosieră se consolidează tot mai mult. Copiii încep să:
- alerge mai sigur;
- sară;
- urce și coboare mai ușor;
- înșire piese;
- folosească foarfeca pentru copii;
- modeleze plastilină intenționat.
După 4 ani
Mișcările devin mai controlate și mai precise. Apar:
- desenul recognoscibil;
- folosirea corectă a instrumentelor de scris;
- activități mai complexe care implică îndemânare și coordonare.
Este important ca părinții să evite comparațiile cu alți copii. Reperele de dezvoltare sunt orientative, iar ritmul poate varia de la un copil la altul.
Cum influențează motricitatea dezvoltarea cognitivă și emoțională?
Legătura dintre mișcare și dezvoltarea creierului este mai importantă decât pare. Jocurile care implică mișcare, explorare și coordonare stimulează atenția, planificarea și capacitatea copilului de a rezolva probleme.
În plus, atât motricitatea fină, cât și cea grosieră contribuie la dezvoltarea autonomiei. Atunci când copilul reușește să apuce singur obiecte, să mănânce fără ajutor sau să urce o treaptă, capătă mai multă încredere în propriile abilități.
Și socializarea este influențată de dezvoltarea motorie. Jocurile active în grup îi ajută pe copii să comunice, să respecte reguli și să colaboreze cu ceilalți.
Când ar trebui să te îngrijoreze o întârziere în dezvoltarea motricității?
Chiar dacă pot exista mici diferențe între copii în ceea privește atingerea anumitor borne de dezvoltare, există anumite semne care merită discutate cu medicul pediatru.
Printre acestea se numără:
- întârzierea rostogolirii, statului în fund sau mersului;
- control slab al capului și gâtului;
- musculatură prea rigidă sau prea moale;
- dificultăți de coordonare;
- spasme musculare;
- dificultăți de înghițire;
- întârziere în dezvoltarea vorbirii;
- postură neobișnuită sau lipsită de tonus.
Dacă ceva ți se pare diferit în dezvoltarea copilului, este bine să ceri sfatul medicului. Intervenția timpurie poate face o diferență importantă atunci când există întârzieri de dezvoltare.
Dacă vrei să înțelegi mai bine care sunt reperele normale de dezvoltare și ce semne pot indica o posibilă întârziere, citește și acest material: „Dezvoltarea copilului: semne care anunță posibile întârzieri”
Joaca este cea mai bună „terapie” pentru motricitatea fină și grosieră
Pentru bebeluși și copii mici, dezvoltarea motricității nu înseamnă exerciții complicate sau activități speciale. Ea apare în mod firesc prin joacă, explorare și interacțiune.
Fiecare încercare de a apuca o jucărie, fiecare rostogolire și fiecare pas reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea copilului, iar sprijinul cel mai valoros vine, de multe ori, din lucrurile simple: timp petrecut împreună, libertate de mișcare și răbdare.
Surse:
https://www.babycenter.com/baby/baby-development/developmental-milestones-grasping_6578
https://www.brownhealth.org/be-well/childrens-developmental-milestones-gross-and-fine-motor-skills
https://www.ebsco.com/research-starters/health-and-medicine/motor-skill-development
https://www.bbc.co.uk/tiny-happy-people/articles/zf38fdm
Foto: shutterstock.com
