Când îi cânți bebelușului în timp ce îl schimbi, îl legeni sau te joci cu el, probabil nu te gândești la asta ca la un exercițiu pentru dezvoltarea limbajului. Și totuși, toate aceste cântecele pot avea un rol mai important decât îți imaginezi. Nu sunt doar pentru a-l liniști sau binedispune, ci pentru a a-l ajuta să învețe. Un studiu recent realizat pe copii sugerează că experiențele muzicale pot avea legătură cu felul în care micuții încep să descifreze structura limbajului.
Realizată în Olanda, la Universitatea Utrecht, cercetarea a inclus 44 de bebeluși cu vârste între 6 și 9 luni. Oamenii de știință au vrut să afle dacă abilitatea de a procesa ritmul muzical este asociată cu modul în care creierul copiilor detectează tiparele din vorbire.
Ce legătură există între muzică și dezvoltarea limbajului?
La prima vedere, un cântec și o propoziție par lucruri foarte diferite. Pentru creierul unui bebeluș, însă, ambele sunt alcătuite din tipare sonore.
În muzică, sunetele se organizează în bătăi și ritmuri. În limbaj, silabele se combină pentru a forma cuvinte, iar cuvintele se organizează în fraze. Pentru a învăța să vorbească, bebelușul trebuie să poată observa regularități în fluxul de sunete pe care îl aude.
Tocmai această capacitate a fost ținta cercetătorilor. Numită învățare statistică, ea reprezintă abilitatea creierului de a detecta regularități și probabilități în succesiunea sunetelor. Aceasta îl ajută pe bebeluș să descopere, treptat, unde se termină un cuvânt și unde începe următorul, chiar dacă adulții nu fac pauze clare între toate cuvintele atunci când vorbesc.
În cadrul studiului, bebelușii care prezentau o sincronizare mai bună a activității cerebrale cu ritmul muzical prezentau și o sincronizare mai bună cu tiparele de cuvinte din limbajul artificial folosit în experiment. Cu alte cuvinte, cele două tipuri de procesare au fost asociate la nivelul activității cerebrale.
Cum au studiat cercetătorii creierul bebelușilor?
Pentru a observa modul în care creierul micuților răspunde la sunete, cercetătorii au folosit electroencefalografia (EEG), o metodă neinvazivă care permite măsurarea activității electrice a creierului.
Bebelușii au stat în brațele părinților și au ascultat două tipuri de stimuli. Într-un experiment au auzit o succesiune de silabe fără pauze, în care anumite combinații se repetau și puteau fi învățate asemenea unor cuvinte. În celălalt, au ascultat tipare ritmice muzicale.
Cercetătorii au urmărit dacă activitatea cerebrală se sincroniza cu aceste tipare. Rezultatele au indicat o legătură între modul în care bebelușii urmăreau metrul muzical și modul în care procesau tiparele de cuvinte.
Este un rezultat interesant tocmai pentru că participanții erau foarte mici. Nu vorbim despre copii care știau deja să vorbească sau să urmeze instrucțiuni muzicale, ci despre bebeluși aflați în primele luni ale dezvoltării limbajului.
Cât de mult contează „talentele” tale?
Aici studiul aduce o veste bună pentru părinții care spun despre ei înșiși că nu au ureche muzicală.
Cercetătorii nu au găsit dovezi că abilitățile ritmice muzicale ale părinților ar influența abilitățile bebelușilor. Altfel spus, faptul că nu prea ai voce sau nu ai un simț muzical foarte bine dezvoltat nu pare să fie un dezavantaj pentru copil.
În schimb, cercetarea a găsit rezultate în direcția unei asocieri pozitive între frecvența activităților muzicale făcute împreună de părinți și copii și abilitatea ritmică a bebelușilor. Autorii subliniază însă că această observație trebuie verificată în studii mai ample și desfășurate pe perioade mai lungi.
Nu este suficient să pui muzică pe fundal
Cercetarea pune în evidență și diferența dintre a asculta muzică și a interacționa prin intermediul muzicii.
Pentru dezvoltarea timpurie, contextul în care apare sunetul este definitoriu. Când îi cânți bebelușului, el nu aude doar o melodie. Te privește, îți urmărește expresia feței, aude vocea, observă mișcările tale și poate răspunde prin gângurit, zâmbet sau mișcare. Și tu poți răspunde la acțiunile lui.
De exemplu, dacă bebelușul gângurește în timp ce se joacă cu o jucărie, poți repeta sunetul, îi poți răspunde prin cuvinte sau poți inventa un cântecel despre ceea ce face. În acest fel, sunetele sunt legate de ceva care îi atrage deja atenția.
Această idee este compatibilă cu ceea ce cercetătorii numesc învățare prin interacțiune: copilul nu este doar un receptor pasiv al sunetelor, ci participă la un schimb în care vocea, mișcarea, expresiile faciale și atenția comună se întâlnesc.
Ritmul și muzica pot susține dezvoltarea limbajului încă din primele luni de viață, iar beneficiile jocurilor ritmice se extind și asupra învățării cititului. Descoperă cum poți adapta aceste activități la vârsta copilului în articolul „De la ritm la lectură: legătura dintre jocurile muzicale și învățarea cititului”.
Cum poți folosi muzica în rutina de zi cu zi?
Nu este nevoie să introduci o activitate nouă în programul deja aglomerat al unei familii. Muzica poate apărea foarte natural în momentele obișnuite:
La schimbatul scutecului: inventează un cântecel scurt și repetă-l de fiecare dată.
La băiță: cântă sau creează versuri simple despre ce faceți.
La joacă: bate din palme pe ritm sau imită sunetele produse de copil.
La culcare: cântă rar și repetitiv.
La plimbare: fredonează sau cântă împreună cu copilul.
În timpul jocului cu obiecte: folosește sunete și cuvinte legate de ceea ce îi atrage atenția în acel moment.
Repetiția este utilă. Bebelușilor le place să audă aceleași cântece și aceleași cuvinte de multe ori, iar familiaritatea le permite să observe mai ușor tiparele.
Cel mai simplu mod de a integra muzica este, de fapt, să o lași să apară în interacțiunile pe care le aveți deja. Dacă gângurește, răspunde-i. Dacă bate cu mâna în masă, poți transforma ritmul într-un joc. Dacă se oprește și te privește, lasă-i un moment să reacționeze.
Nu trebuie să cânți impecabil. Pentru bebeluș, vocea ta, ritmul și schimbul dintre voi sunt mai importante decât atingerea perfectă a notelor. Aceste momente îi oferă ocazii de a asculta, de a anticipa, de a observa tipare și de a participa la comunicare.
Ce ne spune, de fapt, acest studiu?
Rezultatele sunt interesante, dar nu trebuie scoase din context. Cercetarea nu arată că muzica îi va face pe copii să vorbească mai devreme și nici că un copil care nu reacționează la muzică sau nu pare interesat de ritm va avea probleme de limbaj.
Studiul a identificat o asociere între anumite măsurători ale abilității ritmice și procesarea tiparelor lingvistice. Nu a demonstrat o relație cauză-efect. În plus, cercetarea a fost realizată pe un grup relativ mic, de 44 de bebeluși, iar autorii spun că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine relația observată.
Dezvoltarea limbajului este influențată de mai mulți factori, iar ritmul este doar unul dintre ei. Nu este nevoie să transformi muzica într-o activitate educațională. Cântă-i, bate din palme, dansează cu el în brațe, inventează versuri și răspunde la sunetele și gesturile lui.
Poate că nu va exista un moment în care să-ți dai seama că un cântecel cântat în timp ce îi schimbi scutecul a „contribuit” la dezvoltarea limbajului. Fără doar și poate însă, toate aceste interacțiuni nu sunt lipsite de sens. Ele îi oferă bebelușului ocazia să asculte, să recunoască tipare și să încerce să comunice.
Surse:
https://www.parents.com/musical-rhythm-and-language-for-babies-11893610
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/desc.70116
Foto: shutterstock.com
