Stă așezat și, dintr-odată, pare că lumea întreagă i se deschide în față. Își întinde mânuța după jucăria de pe masă, o prinde, o ridică și, foarte posibil, începe să-i povestească ceva pe limba lui. Peste câteva luni, va arăta cu degetul spre o pasăre aterizată pe pervaz, va mâzgăli cu un creion și va încerca să-ți spună ce vede.
Ce legătură au toate aceste lucruri cu primele lui cuvinte? Mai mare decât ai putea crede. Dezvoltarea motorie și dezvoltarea limbajului sunt strâns legate, fiecare abilitate fizică însușită deschizându-i orizonturi noi de învățare. Inclusiv prin comunicare.
Mai întâi își construiește „fundația” prin mișcare
Statul în șezut, târâtul, mersul de-a bușilea, ridicatul în picioare, întinderea mâinii după o jucărie sau mișcarea degetelor nu sunt simple semne care-ți arată că bebelușul crește. Sunt ceea ce dr. Sally Payne, specialist în terapie ocupațională la Royal College of Occupational Therapists, din capitala Marii Britanii, numește „abilități motorii fundamentale”.
Acestea nu apar izolat, ci se dezvoltă treptat și se construiesc unele pe altele. Pe măsură ce copilul dobândește control asupra unei abilități, aceasta îi oferă o bază pentru următoarea.
Stabilitatea trunchiului îi permite să-și folosească mai liber mâinile, controlul mâinilor îi permite să manipuleze obiecte, iar coordonarea tot mai bună îi dă posibilitatea să realizeze mișcări mai precise. În felul acesta, dezvoltarea motorie îi extinde progresiv capacitatea de a explora și de a interacționa cu mediul.
Mai mult, pe măsură ce copilul își controlează mai bine corpul, iar mișcările lui devin deprinderi naturale, se mai întâmplă ceva important: devine mai receptiv.
E chestiune de echilibru
Poate părea surprinzător, dar menținerea echilibrului consumă multă atenție și energie. Atunci când un copil încă trebuie să se concentreze foarte mult pentru a putea sta drept, îi rămân mai puține resurse pentru a fi atent la ceea ce se petrece în jurul lui.
„Dacă trebuie să te gândești cum să stai și să-ți menții echilibrul, ca să nu cazi de pe scaun, îți rămâne mai puțin spațiu mintal pentru a te gândi la ce vei spune, pentru a interacționa cu oamenii și cu mediul din jur”, a explicat dr. Sally Payne, pentru BBC.
De aceea, atunci când șederea în funduleț nu mai reprezintă o provocare pentru el, micuțul începe să fie mult mai atent. Urmărește cu interes oamenii, reacționează, întinde mâna, ascultă, arată, mimeză gesturi etc. Pe scurt, învață tot mai activ să comunice.
Puterea degetului arătător
Apropo de arătat, dacă pentru adulți, folosirea în acest scop a degetului arătător este considerat a fi un gest nepoliticos, în cazul celor mici, acesta este un instrument de comunicare formidabil. Nu este însă tocmai simplu de făcut.
„Trebuie să ai echilibru ca să poți arăta cu degetul… dar și capacitatea de a izola degetul arătător”, punctează dr. Sally Payne.
Așadar, arătatul cu degetul necesită un efort considerabil. Și nu e vorba doar despre coordonarea degetelor, care-i va fi utilă și când va încerca să construiască sau să prindă obiecte mici. Este și despre capacitatea copilului de a-și îndrepta atenția împreună cu altcineva către același lucru.
De pildă, copilul vede o pisică și arată spre ea. Tu urmărești direcția degetului și îi spui: „Uite, o pisică!”. El se uită la tine, apoi la pisică și iată cum împărtășiți aceeași experiență. De aici poate porni o scurtă „conversație”, chiar dacă primele lui cuvinte sunt încă departe.
Pentru a înțelege mai bine cum își dezvoltă micuții abilitățile de comunicare, citește și „Bebelușii încep să învețe limbajul mai devreme decât ne-am imaginat”
Nu există un calendar identic pentru toți bebelușii
Un copil poate sta în șezut mai devreme, altul poate fi mai rapid la mers sau la folosirea mâinilor. Unul poate începe să arate cu degetul mai devreme, altul poate fi mai avansat la a bate din palme.
Aceste diferențe nu înseamnă că există o problemă. Ne amintesc doar că fiecare bebeluș este diferit și învață abilitățile noi în propriul ritm.
Chiar și o abilitate aparent simplă, precum ținerea unei lingurițe, se dezvoltă în etape. La început, copilul o va strânge cu toată mâna, controlul degetelor urmând a se rafina în timp.
Important este ca micuțul să aibă ocazii potrivite vârstei pentru a se mișca, a explora și a încerca lucruri noi.
De la umeri la degete, sensul e mereu același
Deși momentul în care bebelușii dobândesc abilitățile motorii fundamentale diferă de la un copil la altul, există o ordine pe care majoritatea o urmează ca parte a dezvoltării fizice.
„Copiii noștri își dezvoltă forța și stabilitatea din centrul corpului spre exterior”, spune Dr. Sally Payne.
La început, controlul este mai puțin precis și implică zone mari ale corpului. Pe măsură ce musculatura și coordonarea se dezvoltă, mișcările devin tot mai fine.
Un exemplu foarte bun este desenatul. În primă fază, un copil poate acoperi aproape întreaga foaie cu mișcări ample. Mai târziu, începe să controleze mai bine mișcările din cot, apoi din încheietură și, în cele din urmă, din degete.
Același principiu se aplică multor activități de zi cu zi. Pentru a ține un creion, a folosi tacâmurile sau a realiza un gest precis, copilul are nevoie de forță, stabilitate și coordonare. Și toate acestea se construiesc prin experiență și exercițiu. Mult exercițiu.
De la primele mișcări până la gesturile tot mai precise, motricitatea se dezvoltă pas cu pas. Află ce presupun motricitatea fină și cea grosieră și cum îl poți ajuta pe cel mic să le exerseze.
Cum poți susține dezvoltarea prin joacă
Nu este nevoie de exerciții speciale. Joaca de zi cu zi îi oferă bebelușului numeroase ocazii de a-și exersa abilitățile motorii și, în același timp, de a interacționa.
Poți, de exemplu:
- să-i oferi obiecte potrivite vârstei, pe care să le poată apuca și explora;
- să-l lași să se joace în poziții diferite, atunci când dezvoltarea lui îi permite acest lucru;
- să pui o jucărie la o distanță de câteva zeci de centimetri, pentru a-l încuraja să se întindă după ea;
- să-i oferi creioane sau carioci potrivite vârstei, atunci când este pregătit pentru astfel de activități;
- să-l încurajezi să exploreze liber, fără să transformi joaca într-un exercițiu obligatoriu.
Joaca în picioare poate fi, de asemenea, stimulată într-un mod foarte simplu. Dr. Payne recomandă, de exemplu, așezarea jucăriilor pe canapea, astfel încât copilul să le vadă și să fie tentat să se ridice pentru a ajunge la ele. În felul acesta, este pus în situația de a se sprijini mai puțin cu mâinile și de a folosi, cel puțin una din ele, pentru a apuca jucăria. Un exercițiu excelent pentru echilibru și coordonare.
O altă idee sugerată este desenatul la o tablă verticală sau la un șevalet, atunci când copilul este suficient de mare pentru astfel de activități. Poziția verticală îi oferă o experiență diferită de control al corpului și al echilibrului.
Uneori, mișcarea „fură” puțin din atenția acordată limbajului
Poate ai observat deja că atunci când bebelușul tău învață o abilitate nouă, pare complet absorbit de ea. Pentru o vreme, toată atenția lui poate fi îndreptată spre rostogolire, târât, ridicat sau menținerea echilibrului.
De aceea, este posibil să pară, câteodată, că dezvoltarea motorie avansează spectaculos, în timp ce limbajul nu aduce la fel de multe noutăți. Apoi, după ce noua abilitate fizică devine mai sigură și mai naturală, comunicarea poate părea că face un salt înainte.
Acest ritm este firesc. Dezvoltarea copilului nu urmează o linie perfect dreaptă, iar perioadele în care exersează intens mișcarea pot alterna cu cele în care comunicarea și limbajul progresează mai mult.
Important este să-i oferi timp, spațiu și cât mai multe ocazii de a se mișca, de a explora și de a interacționa. Fără a transforma însă fiecare zi într-o lecție sau într-un cantonament. Fiindu-i alături, vorbindu-i, stârnindu-i curiozitatea și urmându-i interesele, îl ajuți să-și dezvolte atât abilitățile motorii, cât și pe cele de comunicare. Să descoperelumea și de să-ți spună, în felul lui, ce descoperă.
Surse:
https://www.bbc.co.uk/tiny-happy-people/articles/zxr8xg8
Foto: shutterstock.com
