Crezi că micuțul tău ar trebui să doarmă 12 ore pe noapte sau că somnul din cărucior nu este suficient de odihnitor? Dacă te-ai simțit vreodată copleșită de sfaturile despre somnul bebelușului, află că multe dintre ele nu au suport științific.
Iată ce au descoperit specialiștii despre somnul sugarilor și de ce este important să nu uităm că fiecare copil are propriul ritm, care nu se va încadra întotdeauna în tiparele promovate ca fiind „ideale”.
Când vine vorba despre somnul bebelușilor, miturile circulă mai repede decât dovezile
Puține subiecte din parenting generează mai multă anxietate decât somnul bebelușului. De la grupurile de mămici și până la programele de sleep training promovate online, părinții sunt bombardați cu reguli despre cât ar trebui să doarmă un copil, când ar trebui să renunțe la trezirile nocturne și cum ar trebui să adoarmă.
Problema este că multe dintre aceste recomandări pornesc de la generalizări și nu reflectă realitatea biologică a dezvoltării micuților. Cercetările din ultimii ani arată că somnul bebelușilor este mult mai variabil decât credem și că numeroase comportamente considerate „probleme” sunt, de fapt, perfect normale.
Mitul nr. 1: „Un bebeluș sănătos ar trebui să doarmă toată noaptea”
Poate cel mai răspândit mit este acela că, după câteva luni, bebelușul ar trebui să doarmă fără întrerupere până dimineața.
Ei bine, realitatea ne arată altceva. Un studiu realizat în Norvegia pe un număr de peste 55.000 de sugari a relevat că aproape 70% dintre copiii de șase luni se trezesc cel puțin o dată pe noapte. Mai mult, chiar și după vârsta de 18 luni, peste un sfert dintre copii continuă să aibă treziri nocturne.
Rezultate similare au fost observate și în Finlanda. Cercetătorii care au urmărit aproximativ 5.700 de copii au constatat că una până la trei treziri pe noapte sunt frecvente în primii doi ani de viață. La vârsta de opt luni, doar aproximativ 22% dintre copii dormeau neîntrerupt pe timpul nopții.
Mai mult, studiile care folosesc metode obiective de monitorizare a somnului sugerează că bebelușii se trezesc chiar mai des decât observă părinții. Bunăoară, un studiu de referință realizat în 2001 a arătat că numărul mediu de treziri (definite ca episoade de veghe mai lungi de două minute) era de trei la vârsta de trei luni, 3,5 la șase luni, 4,7 la nouă luni și 2,6 la 12 luni.
Vestea bună? Pentru majoritatea copiilor, aceste treziri se răresc treptat, odată cu maturizarea sistemul nervos. Studiul finlandez a constatat că, dacă aproape opt din zece copii de opt luni se trezeau noaptea, la vârsta de doi ani doar un sfert dintre ei mai făceau acest lucru.
Mitul nr. 2: „Dacă se trezește noaptea, lasă-l să adoarmă singur la loc”

Uneori, se afirmă că micuții vor continua să se trezească noaptea până când sunt „învățați” să nu o mai facă. Această idee ignoră însă faptul că majoritatea sugarilor cu o dezvoltare normală își consolidează somnul pe măsură ce cresc. În plus, poate duce la trecerea cu vederea a unor probleme medicale care afectează somnul și care necesită atenție.
Deficitul de fier, de exemplu, este asociat cu agitație, dificultăți de adormire și treziri frecvente în timpul nopții. Alte cauze posibile includ refluxul gastroesofagian, alergiile alimentare, infecțiile urechii sau anumite tulburări respiratorii.
Una dintre cele mai frecvente afecțiuni este apneea obstructivă în somn. Aceasta afectează un procent semnificativ dintre copii și poate duce la fragmentarea somnului.
Așadar, dacă un copil se trezește foarte des, pare obosit în timpul zilei, sforăie sau respiră dificil în somn, este indicat un consult pediatric.
Mesajul important pentru părinți este acesta: nu orice trezire reprezintă o problemă, dar nici orice problemă legată de somn nu trebuie pusă exclusiv pe seama vârstei.
Mitul nr. 3: „Toți bebelușii au nevoie de 12 ore de somn pe noapte”
Multe programe de somn promovează ideea unei nopți perfecte, care să înceapă seara la ora 19:00 și să se încheie dimineața, la 07:00.
În fapt, nevoile de somn diferă considerabil de la un copil la altul. Un studiu australian care a urmărit aproximativ 5.000 de copii a descoperit că durata medie a somnului nocturn este de aproximativ 11 ore, nu 12. Acest lucru era valabil inclusiv pentru sugarii cu vârste între patru și șase luni.
Diferențele devin și mai evidente atunci când comparăm diverse regiuni ale lumii. Cercetările internaționale arată că bebelușii din multe țări asiatice dorm semnificativ mai puțin decât cei din țările occidentale, fără ca acest lucru să fie asociat automat cu probleme de dezvoltare.
De aceea, specialiștii spun că trebuie să avem în vedere durata totală a somnului pe parcursul unei zile și nu doar numărul de ore dormite noaptea.
Potrivit recomandărilor actuale, între 4 și 12 luni, sugarii au nevoie, în general, de 12-16 ore de somn în decurs de 24 de ore. Aici e inclus și somnul de zi. Pentru copiii între 1 și 2 ani, se recomandă un total de 11-14 ore.
Mitul nr. 4: „Somnul din cărucior sau din mașină nu este odihnitor”

Dacă ai auzit vreodată că somnul în mișcare este „de proastă calitate”, află că dovezile științifice nu susțin această afirmație. Din contră, o contrazic.
Studiile arată că legănarea blândă facilitează adormirea și poate contribui la un somn mai profund. Cercetările realizate pe adulți au observat că mișcările ritmice cresc timpul petrecut în somnul profund și reduc perioadele de somn superficial.
Există și un argument biologic simplu: înainte de naștere, bebelușii petrec aproximativ 90% din timp dormind în uter, în timp ce mama merge, se mișcă și îi „leagănă” constant.
Desigur, trebuie respectate întotdeauna regulile de siguranță privind transportul și somnul bebelușului. Însă ideea că un pui de somn în cărucior sau în sistemul de purtare nu ar fi odihnitor nu este susținută de cercetările actuale.
Pentru mulți copii, aceste forme de somn reprezintă o parte absolut normală a rutinei zilnice. Ba mai mult, sunt micuți care „preferă” să doarmă în mișcare. Plimbările cu căruciorul îi ajută să aibă cele mai lungi reprize de somn pe timpul zilei.
Mitul nr. 5: „Somnul «naște» somn”
Aceasta este una dintre expresiile preferate din lumea parentingului. Ideea este simplă: cu cât copilul doarme mai mult ziua, cu atât va dormi mai bine și noaptea. Studiile însă nu confirmă pe deplin această teorie.
La copiii mai mari de doi ani, majoritatea cercetărilor arată exact contrariul: somnul de zi mai lung poate întârzia adormirea seara și poate favoriza trezirile nocturne.
În cazul sugarilor foarte mici, situația este mai nuanțată. Un studiu care a folosit actigrafia – o metodă obiectivă de monitorizare a somnului – a observat că bebelușii de aproximativ șase luni care dormeau cu o oră mai mult în timpul zilei câștigau doar 14 minute suplimentare de somn pe timpul nopții.
Cu alte cuvinte, efectul există, dar este modest. Explicația ține de ceea ce specialiștii numesc „presiunea somnului”. Cu cât stăm mai mult treji, cu atât crește nevoia biologică de a dormi. Dacă un copil și-a acoperit deja mare parte din necesarul de somn în timpul zilei, este firesc să adoarmă mai greu seara.
Dincolo de mituri, o rutină predictibilă rămâne unul dintre cei mai importanți aliați ai somnului. Dacă ai nevoie de inspirație, citește și „Rutina de somn: trucuri pentru cei mari, ca să doarmă mai bine cei mici”
Ce ar trebui să reții legat de somnului bebelușului?
Poate cea mai importantă concluzie a cercetărilor privind somnului bebelușului este că nu există un tipar universal valabil.
Unii bebeluși dorm perioade mai lungi încă din primele luni. Alții, pe de altă parte, continuă să aibă treziri nocturne până la vârsta de doi ani sau chiar mai mult. Ambele situații pot fi perfect normale.
În loc să compari somnul bebelușului cu graficele de pe internet sau cu cel al copilului prietenei tale, este mai util să urmărești semnele care contează cu adevărat: creșterea armonioasă, starea generală de sănătate, energia din timpul zilei și evoluția dezvoltării.
Somnul nu este o competiție și nici un examen pe care copilul trebuie să îl treacă până la o anumită vârstă. Este un proces de maturizare biologică, diferit pentru fiecare în parte. În definitiv, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să nu mai țintești încadrarea în standarde, ci, pur și simplu, să ai încredere că dezvoltarea copilului urmează propriul ritm.
Surse:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24906032
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1389945720300381?via%3Dihub
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1201414
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24347573
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3632071
Foto: shutterstock.com